Activist rus: Criza dezertărilor din armata lui Putin seamănă cu dezastrul din Primul Război Mondial

Războiul din Ucraina a încetat să mai fie doar o realitate îndepărtată a frontului, remodelând viața de zi cu zi a rușilor, inclusiv în regiuni aflate la mii de kilometri de linia focului. Daniil Cebikin, activist politic rus refugiat la Erevan și vânat de Moscova sub acuzația de „extremism și terorism”, descrie o Rusie sufocată de restricții absurde, cenzură digitală și o criză masivă a dezertărilor.

Dezertări în masă comparabile cu 1917

Într-un interviu acordat publicației Kyiv Post, Cebikin, fondatorul Asociației Civice din Omsk și implicat în proiectul „Tvîordîi Znak” (semn de sprijin pentru militarii care refuză să lupte), face o radiografie tăioasă a regimului de la Kremlin. El compară situația actuală cu cea din 1917, care a dus la prăbușirea Imperiului Rus. Estimările privind numărul total al dezertorilor variază între 300.000 și 800.000 de oameni.

„Prăbușirea structurii militare din interior a fost cea care a declanșat revoluția din 1917”, afirmă Cebikin, adăugând că soldații ruși realizează treptat că mor pentru mize care nu le aparțin.

Control politic și cenzură digitală în Rusia

Chiar și în Omsk, orașul natal al activistului situat în Siberia, efectele conflictului sunt omniprezente. Autoritățile folosesc pretextul războiului pentru a consolida un control politic total. „La rafinăria din Omsk, unde lucrează peste 15.000 de oameni, angajaților le-a fost interzis să mai aducă la muncă dispozitive cu funcție GPS. Telefoanele inteligente și brățările de fitness sunt interzise, iar oamenii sunt întorși forțat la tehnologia anilor '90”, explică Cebikin.

Paranoia de la centru a dus și la blocarea aproape completă a spațiului virtual. Platforme precum Telegram, Instagram, X (fostul Twitter) sau Facebook sunt inaccesibile fără rețele VPN, pe care statul încearcă activ să le neutralizeze. YouTube a fost încetinit deliberat la o viteză simbolică de 128 kbps, devenind practic inutilizabil.

Popularitate falsă și indiferență reală

Deși sondajele oficiale îi atribuie o popularitate uriașă lui Vladimir Putin, Cebikin subliniază că sprijinul real pentru război este mult mai scăzut: majoritatea populației manifestă indiferență dictată de frică și spirit de conservare. Dacă în 2022 liniile de asistență anti-mobilizare erau asaltate de ruși care încercau să evite recrutarea, acum cererile vin direct de la soldații de pe front care vor să evadeze din sistem.

Deși recruții sunt ademeniți cu salarii mari, inflația galopantă a măcinat stimulentele financiare, iar rata uriașă a mortalității în rândul noilor sosiți îi determină pe mulți să aleagă fuga.

Strategia lui Putin și propaganda în școli

Întrebat despre strategia pe termen lung a lui Putin, activistul este de părere că liderul de la Kremlin acționează impulsiv, asemeni unui țar obsedat exclusiv de păstrarea puterii. Contractul social este măcinat de o propagandă agresivă în școli, care încearcă să spele creierul copiilor printr-un amestec de nostalgie sovietică, imperialism țarist și ortodoxie – un „Frankenstein ideologic” lipsit de o viziune coerentă de viitor.

Armenia se îndreaptă spre UE

Refugiat în Armenia, Cebikin remarcă o schimbare profundă de paradigmă în Caucazul de Sud. După eșecul Moscovei de a proteja Erevanul în conflictul din Nagorno-Karabah, Armenia privește tot mai mult spre Uniunea Europeană. Reacția Kremlinului a fost imediată, oficialii ruși amenințând Erevanul cu un „scenariu ucrainean”. Această retorică agresivă demonstrează, potrivit activistului, că imperiul nu poate tolera ca statele vecine să își aleagă singure un destin politic independent.