Un meteorit rar sugerează existența unei planete pierdute cu diametrul de peste 2.000 km
Analiza meteoritului Northwest Africa 12774 relevă prezența clinopiroxenului, un mineral care indică formarea la presiuni mari, posibile doar pe un corp ceresc cu diametrul de cel puțin 2.000 km, sugerând o lume dispărută din Sistemul Solar timpuriu.
O echipă de astronomi a analizat meteoritul rar Northwest Africa (NWA) 12774, descoperit în Deșertul Sahara, și a găsit dovezi ale existenței unei planete pierdute din Sistemul Solar timpuriu. Meteoritul, o angrită, conține clinopiroxen, un mineral cu un conținut neobișnuit de ridicat de aluminiu, care s-a format la o presiune de 17,5 kilobari. Această presiune este de aproximativ 17,5 ori mai mare decât cea de pe fundul Gropii Marianelor și ar fi fost posibilă doar pe un corp ceresc cu un diametru de cel puțin 2.000 de kilometri.
Ce sunt angritele?
Angritele sunt meteoriți extrem de rari, cunoscându-se doar 68 de exemplare din peste 80.000 de fragmente colectate. Ele conțin foarte puțin dioxid de siliciu, elementul principal al Pământului, al lui Marte și al altor planete stâncoase. Inițial, oamenii de știință au crezut că angritele provin de pe un asteroid relativ mic, cu o rază de aproximativ 200 de kilometri, dar noile date infirmă această ipoteză.
Dimensiunile planetei pierdute
Prezența clinopiroxenului și analiza presiunii de formare indică un diametru de cel puțin 2.000 de kilometri, mai mare decât planeta pitică Ceres, cel mai mare corp din Centura de Asteroizi. „Este incredibil să ne gândim că a existat cândva o lume atât de mare”, a declarat Aaron Bell, profesor asistent la CU Boulder. Corpul-părinte ar fi putut fi chiar mai mare, cu o rază de până la 1.800 de kilometri (comparabilă cu Luna) sau chiar apropiindu-se de dimensiunea lui Marte (rază de 3.300 km).
Soarta planetei dispărute
Locul în care a dispărut această lume rămâne necunoscut. Singura dovadă a existenței sale sunt câțiva meteoriți. S-ar putea ca planeta să se fi dezintegrat în fazele timpurii ale Sistemului Solar, fragmentele sale fiind încorporate în planetele stâncoase, sau poate s-a format într-un mod diferit, explicând compoziția distinctă a angritelor. „Materialele care au format corpul-părinte al angritelor sunt fundamental diferite de ingredientele Pământului și ale lui Marte, indicând o cale de evoluție separată”, a adăugat Bell.
Studiul a fost publicat în revista Earth and Planetary Science Letters.
