5,5 milioane de albine miniere trăiesc sub un cimitir din New York de peste 100 de ani

Cercetătorii de la Universitatea Cornell au descoperit aproximativ 5,5 milioane de albine miniere care trăiesc sub Cimitirul East Lawn din Ithaca, New York. Această uriașă așezare subterană de albine native ar putea ocupa zona de mai bine de un secol, supraviețuind datorită solului neperturbat și condițiilor favorabile pentru cuibărit, potrivit Times of India.

Descoperirea evidențiază importanța protejării habitatelor trecute cu vederea și ar putea oferi indicii valoroase pentru conservarea populațiilor vulnerabile de polenizatori, care se confruntă cu amenințări tot mai mari din cauza pierderii habitatelor, pesticidelor și schimbărilor climatice.

O „metropolă” subterană a albinelor miniere

Descoperirea se concentrează asupra albinei miniere comune (Andrena regularis), o specie nativă nord-americană care își construiește cuiburile în subteran. Cercetătorii estimează că între 3 și 8 milioane de albine locuiesc pe terenul cimitirului, iar cifra medie este de 5,5 milioane. Insectele ocupă aproximativ 0,6 hectare sub Cimitirul East Lawn, formând ceea ce oamenii de știință consideră că ar putea fi una dintre cele mai mari agregări cunoscute de albine care cuibăresc în sol documentate vreodată.

Descoperirea a început atunci când cercetătorii de la Cornell au observat un număr neobișnuit de mare de albine care ieșeau din cimitir în fiecare primăvară. Investigațiile ulterioare au dezvăluit o concentrație impresionantă de cuiburi subterane ascunse sub pământ.

Albine solitare, dar în număr uriaș

Spre deosebire de albinele melifere, albinele miniere sunt insecte solitare. Fiecare femelă își sapă și întreține propriul cuib, depunând ouă și depozitând polen pentru urmașii săi. Nu există regină și nici structură de stup. Ceea ce face situl din Ithaca cu adevărat extraordinar nu este prezența unei colonii gigantice, ci faptul că milioane de albine individuale au ales să cuibărească în același loc. Oamenii de știință estimează că această agregare conține aproximativ tot atâtea albine câte s-ar găsi în 140 până la 200 de stupi de albine melifere.

Un refugiu vechi de peste 100 de ani

Cercetătorii cred că această agregare de cuiburi ar putea exista încă de la începutul anilor 1900. Documentele istorice arată că specia Andrena regularis a fost observată la Cimitirul East Lawn de mai bine de 100 de ani. Cimitirul oferă mai multe condiții care îl transformă într-un habitat ideal: solul este bine drenat și ușor de excavat, zona este foarte puțin perturbată, iar expunerea la pesticide este redusă. Spre deosebire de terenurile agricole sau dezvoltările urbane, care sunt modificate frecvent, cimitirele rămân adesea aproape neschimbate timp de generații. Oamenii de știință cred că această stabilitate a permis nenumăratelor generații de albine miniere să revină an de an în același loc de cuibărit.

Importanța pentru polenizare și conservare

Importanța descoperirii depășește cu mult limitele unui singur cimitir. Majoritatea oamenilor asociază polenizatorii cu albinele melifere, însă majoritatea speciilor de albine sălbatice sunt solitare, iar multe dintre ele cuibăresc în pământ. Aceste albine native joacă un rol esențial în polenizarea florilor sălbatice, arborilor și culturilor agricole, însă habitatele lor beneficiază adesea de prea puțină protecție. Agregarea din Ithaca demonstrează cât de importante pot fi locurile de cuibărit neperturbate pentru menținerea unor populații sănătoase de albine. Descoperirea sugerează și că alte habitate importante pentru polenizatori ar putea exista în locuri aparent banale, precum cimitire, parcuri, pajiști sau terenuri abandonate.

O „asigurare ecologică” pentru livezi

Cimitirul este situat în apropierea livezilor Universității Cornell, unde meri și alte culturi fructifere înfloresc în fiecare primăvară. Albinele miniere apar exact în aceeași perioadă, ceea ce le transformă în polenizatori extrem de eficienți. Spre deosebire de albinele melifere, multe albine miniere sunt specializate în colectarea polenului de la un număr mai restrâns de plante, ceea ce le face deosebit de valoroase pentru polenizarea anumitor specii native și a culturilor de pomi fructiferi. Cercetătorii spun că populațiile numeroase de albine native pot funcționa ca o formă de „asigurare ecologică”, contribuind la menținerea serviciilor de polenizare atunci când coloniile de albine melifere suferă pierderi sau sunt afectate de boli. Oamenii de știință cred că uriașa populație subterană ar putea contribui la polenizarea livezilor din apropiere de zeci de ani.