Amenda Consiliului Concurenței pentru ROBOR nu garantează victoria în instanță pentru debitori

Amenda record de 3,73 miliarde de lei dictată de Consiliul Concurenței împotriva a 10 bănci, pentru coordonarea comportamentului în stabilirea ROBOR, nu trebuie confundată cu o victorie automată în instanță pentru românii cu rate la bănci, explică, într-o opinie pentru HotNews, Calu Monica, economistă.

Amenda reprezintă un act curajos și salutar, dar și o nouă bornă pe un drum juridic și economic sinuos, marcat de investigația deschisă în noiembrie 2008 privind presupusul atac speculativ asupra leului.

Ce a constatat Consiliul Concurenței

Investigatorii au constatat că băncile participante la procesul de fixing au schimbat informații confidențiale și strategice pentru a influența artificial ROBOR, indicele de referință pentru majoritatea creditelor în lei. Deși nu este un cartel clasic, fapta reprezintă o încălcare gravă a regulilor de concurență.

ROBOR a fost, până la introducerea IRCC în mai 2019, indicele principal de calcul al dobânzilor variabile. O creștere de un procent se traducea în majorări substanțiale ale ratelor lunare pentru sute de mii de familii. Chiar și acum, multe contracte de credit încheiate înainte de 2019 au dobânda legată de ROBOR.

De ce nu este suficientă amenda pentru procese individuale

Decizia Consiliului Concurenței nu echivalează automat cu câștigarea proceselor individuale. Pentru o acțiune în instanță fundamentată pe legislația protecției consumatorilor, simpla invocare a Legii Concurenței nr. 21/1996 nu este suficientă, deoarece aceasta reglementează raporturile macroeconomice dintre profesioniști și stat.

Pârghiile specifice dreptului consumului pe care clienții le pot analiza includ:

• Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte: coordonarea artificială a cotațiilor ROBOR poate fi încadrată ca omisiune înșelătoare sau practică contrară diligenței profesionale.
• Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive: modul de formare a ROBOR poate fi atacat sub aspectul lipsei bunei-credințe și al dezechilibrului semnificativ, dacă se dovedește că indicele nu a fost determinat de piața liberă.
• Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor: dreptul consumatorului de a fi informat complet a fost încălcat prin vicierea mecanismului de calcul al indicelui.

Ce cale juridică este mai avantajoasă

Din perspectivă juridică, un consumator este mai bine protejat de legislația consumului decât de cea a concurenței. Legea nr. 193/2000 și OUG nr. 50/2010 reprezintă o cale mai accesibilă, mai rapidă și mai sigură pentru restituirea sumelor plătite în plus.

Pe tărâmul concurenței, conform OUG nr. 170/2020, consumatorul poartă o sarcină probatorie extrem de grea: trebuie să demonstreze legătura de cauzalitate directă între înțelegerea băncilor și prejudiciul suferit. În schimb, Legea nr. 193/2000 inversează sarcina probei: banca trebuie să dovedească faptul că o clauză a fost negociată direct cu clientul. Cum indicii ROBOR și formulele de calcul sunt preformulate, această cale este mult mai favorabilă debitorilor.