Administrație

EXCLUSIV De ce durează ani de zile înlocuirea liniilor de tramvai în București. Explicațiile primarului Ciucu pe șantier

Primarul Ciprian Ciucu explică, pe un șantier din Calea Călărașilor, de ce înlocuirea liniilor de tramvai durează ani: sub șine sunt rețele vechi de peste 100 de ani care trebuie înlocuite. Lucrările din București, finanțate parțial din fonduri europene, vor continua până în 2028.

Primarul Ciprian Ciucu pe șantierul liniei de tramvai din Calea Călărașilor, explicând lucrările
Foto: Spotmedia

Cele 16 șantiere pentru înlocuirea liniilor de tramvai din București transformă traficul într-un coșmar: străzi închise, benzi obturate și ocoluri interminabile pentru șoferi. Situația nu se va încheia prea curând – în unele zone, lucrările vor dura până anul viitor, iar în altele până în 2028. Nici costurile nu sunt pe deplin acoperite: Bucureștiul pierde o cincime din finanțarea europeană, diferența urmând să fie acoperită din bugetul local sau din împrumuturi.

De ce durează atât de mult?

Întrebarea firească este de ce îi trebuie Primăriei Capitalei doi ani pentru a înlocui niște șine de tramvai. Răspunsul scurt: aceste șantiere nu sunt doar despre șine. Sub liniile de tramvai se află conducte de apă și canalizare, rețele electrice, conducte de gaz și cabluri de comunicații, multe dintre ele vechi de zeci sau peste o sută de ani. Înainte de montarea noilor șine, toate aceste rețele trebuie verificate, deviate, modernizate sau înlocuite integral.

Am găsit explicațiile pe unul dintre cele mai complexe șantiere de acest fel, într-o discuție cu primarul general Ciprian Ciucu, reprezentanți ai Direcției de Investiții din PMB și ai companiei PORR.

Ce se întâmplă pe șantierul din Calea Călărașilor

Pe Calea Călărașilor, de la intersecția cu Popa Nan spre Piața Muncii, basculante descarcă cantități mari de pământ, iar un buldoexcavator și muncitori întind pământul peste o geogrilă – un material polimeric care distribuie uniform greutatea și previne deformarea solului. Apoi, pământul este compactat, se reface terasamentul, se aștern straturile superioare, se montează șinele și se toarnă betonul. Privită astfel, lucrarea pare că ar putea fi finalizată în câteva luni.

La câteva sute de metri mai încolo, însă, imaginea este cu totul alta. Suprafața fostei linii de tramvai este aproape neatinsă, iar în unele zone muncitorii nici măcar nu au scos complet segmentele vechi de șină. Diferența pe același lot, lung de doar 1,3 kilometri, se explică prin rețelele subterane: sub unele porțiuni sunt conducte de apă, canalizare, gaz și cabluri de comunicații care trebuie identificate, protejate, mutate sau înlocuite.

Rețele vechi de peste 100 de ani

Primarul Ciucu spune că înlocuirea unei linii de tramvai nu este o lucrare pe care să o faci astăzi și să fii obligat să o spargi peste câțiva ani. „Nu vrei – după 2 ani de când faci o lucrare ca asta – să îți explodeze o țeavă. Că atunci chiar arunci cu banii pe fereastră!”, subliniază edilul. Acolo unde există rețele subterane, acestea trebuie reconfigurate, modernizate sau înlocuite integral pentru a reduce riscul unor intervenții de urgență în următoarele decenii.

Reprezentanții Direcției de Investiții din PMB au explicat că au găsit, în zona străzilor Țepeș Vodă și Popa Nan, conducte de canalizare instalate la începutul anilor 1900. Cel mai probabil, o astfel de conductă s-ar fisura în momentul în care utilajele grele ar începe să compacteze terenul. De aceea, conducta trebuie înlocuită înainte ca șantierul să poată avansa.

Probleme cu hărțile rețelelor

Lucrările ar putea merge mai repede dacă proiectantul ar avea, de la început, informații complete despre toate rețelele subterane. În București, însă, acest lucru nu se întâmplă. Compania Termoenergetica SA nu deține hărți digitale complete ale rețelelor (GIS). Alte companii, precum Apa Nova și Distrigaz Sud Rețele, au astfel de hărți, dar chiar și așa surprizele nu lipsesc: muncitorii pot săpa acolo unde ar trebui să existe o conductă și să nu găsească nimic, sau o pot descoperi câțiva metri mai încolo față de poziția indicată în documentație. Astfel de situații nu opresc proiectele, dar le întârzie și le scumpesc.

Costuri suplimentare și probleme contractuale

Rămâne întrebarea în ce măsură aceste situații puteau fi identificate încă din etapa de proiectare și cine suportă costurile generate de lucrările descoperite ulterior. În cazul șantierului dintre Popa Nan și Piața Muncii, după finalizarea proiectării, s-a constatat că sunt necesare lucrări consistente la rețeaua de apă și canalizare și la cea electrică. „Normal ar fi să le majorăm contractul. Dar fiind o firmă străină (Porr), nu vrea. Din cauză că Legal-ul lor spune că n-ar respecta procedura de achiziție publică, din cauză că, la final, valoarea contractului ar fi mai mare decât cea pentru care s-a licitat. Nu vor să se expună în niciun fel”, a declarat Ciprian Ciucu.