Fostul combinat Phoenix din Baia Mare, ruinat de aproape două decenii, rămâne o „gaura neagră” a orașului

La primele ore ale dimineții, fostul combinat Phoenix, altădată mândria orașului Baia Mare, înfățișează o priveliște sumbră. Liniștea ruinelor sale, dominate de cel mai înalt turn din România, mai este tulburată doar de căutătorii de fier vechi.

„Cetatea Cuprului”, cum a fost supranumită Baia Mare în perioada marilor uzine, a căutat în ultimii ani să se desprindă de moștenirea industriei grele și de imaginea orașului poluat din trecut.

Investiții pentru modernizare, dar platforma Phoenix rămâne în ruină

Primăria Baia Mare a anunțat recent că au fost atrase investiții de 583 de milioane de lei prin PNRR și de 886 de milioane de lei prin Programul Regional Nord-Vest 2021–2027, pentru proiecte de modernizare și regenerare urbană. Infrastructura rutieră și zonele centrale ale orașului sunt modernizate cu fonduri europene, iar clădirile istorice și publice sunt restaurate.

Mulți localnici și-au deschis pensiuni și îi invită pe turiști să descopere orașul istoric Baia Mare, ținutul Maramureșului și atracțiile naturale din zona montană a împrejurimilor. Însă, la mai puțin de doi kilometri de centrul orașului, vechea platformă Phoenix a rămas aproape neclintită în starea de ruină care a cuprins-o de aproape două decenii.

Perimetrul interzis, străbătut zilnic de căutătorii de fier vechi

Perimetrul fostului combinat Phoenix, întins pe peste 100 de hectare, este împrejmuit de un gard înalt de beton, spart pe alocuri de localnici. Și porțile ruginite oferă spații de intrare celor care se încumetă să exploreze întinderea de ruine. Unii locatari ai căminelor din jur cutreieră fostul combinat încă de la primele ore ale dimineții.

Înainte de răsăritul soarelui, în zilele de vară, pot fi auzite ecourile loviturilor de baros în clădirile ruinate ale combinatului, urmate de lătraturile haitelor de câini care mișună printre ruine. Dincolo de intrările fostului mare combinat și chiar în fața acestuia, uneori, cei care scormonesc prin zona interzisă dau foc deșeurilor industriale cu conținut de cupru sau alte metale.

Deși, de mai mult de două decenii, căutătorii de fier vechi nu au părăsit combinatul, uneltele lor rudimentare nu au pus încă la pământ toate clădirile abandonate. Unele foste secții și clădiri administrative au fost transformate în schelete de beton și cărămidă, dar păstrează aproape intacte acoperișurile și o parte din ziduri.

Altele, doborâte la pământ, au fost înghițite treptat de vegetație. Vechile drumuri din fostele uzine sunt înfundate de moloz, nămol și mlaștini formate în timp. Șanțuri cu apă și mici lacuri opresc înaintarea. În alte locuri, bazine abandonate ale combinatului Phoenix oferă o priveliște stranie prin coloritul lor. Unele lucesc în culori vii, din cauza reziduurilor chimice depuse pe fundul lor sau care plutesc pe luciul apei.

„Trăim din ce mai găsim în combinat”

„Trăim din ce mai găsim în combinat. Cine să ne dea nouă locuri de muncă”, se plânge o localnică obișnuită să cutreiere fostul perimetru industrial.

La fel ca alți căutători de fier vechi, este prea puțin dispusă să renunțe la riscurile unei astfel de activități, în ciuda pericolelor. Zonele contaminate cu reziduuri de metale grele și substanțe chimice, clădirile instabile, bazinele cu ape colorate și incendiile provocate printre deșeuri au rămas capcanele adesea neluate în seamă ale fostului combinat.

În afara gardurilor, blocurile de confort redus din vecinătate, ridicate în deceniile de comunism pentru familiile muncitorilor veniți în Baia Mare, oferă o imagine mai puțin cosmetizată a orașului. Dis-de-dimineață, din clădiri coboară spre stațiile de autobuz din jurul fostei platforme muncitorii care așteaptă naveta spre alte fabrici, apărute mult după apogeul industrial al Băii Mari.

„Sunt mult mai puțini decât în trecut”, observă unul dintre foștii angajați ai combinatului, acum pensionar, ieșit la plimbare cu câinele.

Proiecte de reconversie, dar rămâne „gaura neagră”

În ultimii ani, au fost anunțate proiecte de reconversie a fostei platforme, de la amenajarea unui parc fotovoltaic și transformarea coșului de fum într-un punct de belvedere până la organizarea festivalului „U-Turn”, propus ca un eveniment de amploare în zona combinatului. Până atunci, vechea platformă rămâne însă „gaura neagră” a „capitalei Maramureșului”.

Timp de aproape un secol, uzinele Phoenix au fost motorul economic al Băii Mari și al localităților din jur, cuprinse într-o zonă metropolitană cu peste 200.000 de locuitori.

În secolul XX, fostul târg medieval, cunoscut pentru minele de metale prețioase, s-a transformat într-un oraș industrial, dominat de combinatul unde erau prelucrate minereuri aurifere, de plumb, zinc și cupru.

Alături de Phoenix funcționau Romplumb, uzine chimice și fabrici de utilaje miniere, ciment, materiale de construcții, conserve și produse ale industriei ușoare.

În ultimii ani ai comunismului, Phoenix avea peste 10.000 de salariați, iar Baia Mare fusese supranumită „Cetatea Cuprului”. Industria a oferit zeci de mii de locuri de muncă, dar emisiile de dioxid de sulf și poluarea cu metale grele au făcut ca Baia Mare să fie considerată, la începutul anilor ’90, unul dintre cele mai poluate orașe.