Greșeala părinților când copiii se ceartă: scuzele forțate nu sunt eficiente

Când copiii se ceartă, mulți părinți intervin rapid cerându-le să își ceară scuze și să se împace pe loc. Specialiștii atrag însă atenția că această abordare poate transforma iertarea într-o obligație și îi poate împiedica pe cei mici să își înțeleagă cu adevărat emoțiile.

Ce spun cercetările despre scuzele forțate

Într-un articol publicat de Greater Good Science Center al Universității Berkeley, psihologul Suzanne Freedman subliniază că mulți copii sunt învățați să rostească formule precum „îmi pare rău” sau „te iert” înainte să înțeleagă cu adevărat ce înseamnă acestea. Potrivit cercetărilor, iertarea și scuzele autentice presupun capacitatea de a înțelege perspectiva celuilalt și o anumită maturitate emoțională, abilități care se dezvoltă treptat pe parcursul copilăriei și adolescenței.

Studiile arată că cei mici pot face diferența între o scuză sinceră și una forțată. În unele situații, presiunea de a spune imediat „îmi pare rău” sau „te iert” poate amplifica resentimentele și poate transmite mesajul că emoțiile neplăcute trebuie ignorate sau reprimate.

Explicația psihologului: primul pas nu este cererea scuzelor

Ana Postelnicu, psiholog clinician, explică pentru „Adevărul” că adulții confundă adesea comportamentul dorit cu înțelegerea autentică a situației. „A-ți cere scuze este un gest care arată că ai înțeles că ai rănit pe cineva sau că ai greșit, iar acest gest ar trebui, pe cât posibil, să vină dintr-o înțelegere reală, nu doar la comandă”, declară aceasta.

În opinia sa, primul pas nu este cererea scuzelor, ci explicarea situației și a efectului pe care comportamentul copilului l-a avut asupra celuilalt. „În cazul copiilor mici, este important ca mai întâi să le explicăm ce s-a întâmplat și de ce comportamentul lor a rănit sau a deranjat pe cineva. Abia apoi le putem oferi opțiunea de a-și cere scuze. Dacă refuză, putem înțelege că încă nu simt cu adevărat părere de rău sau că nu au înțeles pe deplin semnificația gestului”, explică psihologul.

„Nu este sănătos să forțăm un copil să spună «îmi pare rău» dacă nu înțelege ce spune. Mai degrabă, putem deveni noi, adulții, «vocea» copilului și putem spune: «Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat. El este încă mic și învață cum să repare atunci când greșește»”, completează aceasta.

Iertarea, un proces interior care nu poate fi grăbit

Specialista atrage atenția că iertarea este un proces care vine din interior. „Și nouă, adulților, ne este greu uneori să iertăm, așa că nu putem pretinde unui copil să ierte imediat, dacă nu simte acest lucru”, mai spune ea. Ea recomandă să îi învățăm pe cei mici diferența dintre „îți accept scuzele” și „te iert”. „A accepta scuzele poate fi un gest de respect, dar iertarea este ceva mai profund, mai intim, care are nevoie uneori de timp”, punctează aceasta.

Consecințele pe termen lung ale scuzelor impuse

Presiunea de a rosti formule de politețe înainte ca acestea să fie înțelese poate avea efecte negative pe termen lung. „Primul efect este că acel copil se poate simți constrâns să facă ceva ce nu înțelege în totalitate sau ceva ce nu simte încă. Ca multe alte lucruri pe care le transmitem copiilor, politețea, respectul, răbdarea sau responsabilitatea și capacitatea de a spune «îmi pare rău», «te iert» sau «îți accept scuzele» se formează în timp. Ea presupune un anumit grad de dezvoltare emoțională și nu apare la comandă”, subliniază Ana Postelnicu.

Pe termen lung, cuvintele își pot pierde sensul. „Copilul poate învăța că scuzele sunt doar o formulă pe care o spui ca să închei un conflict, nu un gest de asumare. Mai târziu, poate ajunge inclusiv să nu creadă scuzele celorlalți, pentru că reprezentarea lui interioară despre acest gest este una legată de obligație, nu de sinceritate”, este de părere psihologul.

Cum recunoaștem o scuză autentică la copii

Un copil care înțelege semnificația unei scuze nu se rezumă doar la repetarea unor cuvinte. „Părinții își pot da seama observând dacă gestul copilului este adecvat situației, dacă există o minimă părere de rău, dacă poate înțelege că acțiunea lui a avut un impact asupra celuilalt sau dacă, dimpotrivă, repetă mecanic o formulă”, adaugă ea.

Înțelegerea apare treptat și diferă în funcție de vârstă. „Nu putem avea așteptarea ca un copil de 3 ani să înțeleagă sensul unei scuze, în timp ce, la 10 ani, ne putem aștepta ca acest proces să fie mult mai clar și copilul să poată exprima o scuză autentică atunci când o simte”, continuă specialista.

Conform spuselor sale, cele mai bune ocazii de învățare pentru cei mici apar atunci când părinții greșesc față de copil și își cer scuze. Atunci copilul învață prin model ce înseamnă să îți asumi o greșeală și să ceri iertare în mod autentic.