Greșelile pe care candidații le fac la interviu: consultantul Doru Șupeală explică de ce contează potrivirea cu postul, nu doar ținuta

Mulți candidați intră la un interviu de angajare convinși că o ținută impecabilă sau un discurs bine pus la punct le garantează postul. Realitatea este mult mai nuanțată, spune Doru Șupeală, consultant de marketing, management și business, care explică pentru „Adevărul” de ce nu există o rețetă universală de succes și de ce potrivirea cu rolul și cu organizația contează mai mult decât orice altă strategie de prezentare.

Aspectul fizic: contează în funcție de post

Aspectul fizic și vestimentația influențează prima impresie, dar felul în care sunt evaluate depinde întotdeauna de tipul de post și de cultura organizației. Un candidat cu o problemă dentară vizibilă, de exemplu, va întâmpina dificultăți la un post de recepționer, medic sau profesor universitar, unde încrederea și imaginea profesională sunt esențiale, însă același aspect contează mult mai puțin pentru un post de muncitor sau șofer.

„Aspectul fizic, vestimentația, atitudinea, comportamentul, gesturile, felul în care saluți, zâmbești sau privești interlocutorul sunt elemente importante în orice proces de recrutare. Însă toate acestea trebuie evaluate în funcție de context. De exemplu, o persoană căreia îi lipsesc dinți din față va avea dificultăți să fie angajată ca recepționer într-un hotel, ca medic sau ca profesor universitar, pentru că sunt profesii în care trebuie să inspiri încredere, grijă pentru propria persoană și profesionalism. În schimb, același aspect va conta mult mai puțin dacă discutăm despre un post de muncitor, de șofer de camion sau de autobuz ori despre alte meserii în care imaginea nu reprezintă principalul criteriu de evaluare”, a explicat Doru Șupeală.

Când ținuta prea elegantă devine un dezavantaj

Există și situația inversă, în care un candidat pare prea sofisticat pentru postul vizat. Nu este vorba doar despre haine de lux, ci despre orice apariție care transmite un stil de viață incompatibil cu cel al organizației. Un candidat care se prezintă cu accesorii scumpe și branduri vizibile pentru un post plătit modest ridică semne de întrebare legate de compatibilitatea pe termen lung cu echipa.

„Dacă aplici pentru un loc de muncă plătit cu aproximativ 3.500 de lei în mână și te prezinți cu haine foarte scumpe, accesorii de lux, un ceas ostentativ și branduri vizibile, angajatorul își va pune în mod firesc câteva întrebări. Nu neapărat că nu te-ar dori, ci dacă salariul pe care îl oferă este compatibil cu stilul tău de viață și dacă vei rămâne suficient timp în organizație. Nu este vorba despre faptul că îl sperii pe angajator. Mai degrabă îi creezi suspiciuni privind viitoarea colaborare. El încearcă să înțeleagă dacă există o potrivire între tine și echipa în care vei lucra”, a subliniat consultantul.

Șupeală recomandă un exercițiu simplu de imaginație pentru a înțelege importanța coerenței dintre imaginea personală și mediul de lucru. Diferența de stil de viață dintre un candidat și o echipă poate genera, spune el, dificultăți reale de integrare, indiferent de competențele profesionale ale candidatului.

„Gândește-te cum te-ai simți dacă ai intra într-un magazin second-hand, deși ești obișnuit cu magazine de lux. Ai avea senzația că nu aparții acelui loc. Același lucru se poate întâmpla și într-un proces de recrutare. Dacă urmează să faci parte dintr-o echipă formată din oameni care trăiesc modest, își aduc sandwich-ul de acasă și au un anumit stil de viață, iar tu afișezi zilnic un stil extravagant, diferența aceasta poate crea dificultăți de integrare”, a explicat Doru Șupeală.

Echilibrul și ascultarea activă, cheia succesului

Concluzia sa este că echilibrul rămâne cea mai sigură strategie de prezentare, indiferent de post.

„Este foarte bine să îți exprimi personalitatea prin felul în care te îmbraci, dar într-o măsură rezonabilă. O ținută curată, îngrijită, aleasă cu bun gust, un parfum discret și o imagine îngrijită transmit că întâlnirea este importantă pentru tine și că îi respecți pe oamenii cu care urmează să vorbești. Exagerările, în schimb, aproape niciodată nu ajută”, a subliniat consultantul.

Aceeași logică a echilibrului se aplică și modului în care candidatul comunică în timpul interviului. Nu volumul de cuvinte face diferența, ci potrivirea stilului de comunicare cu cerințele postului. Pentru rolurile în vânzări sau relații cu publicul, recrutorii urmăresc atent vocabularul și capacitatea de argumentare, în timp ce pentru rolurile tehnice accentul cade pe competențe și experiență practică. Adevărata competență de comunicare, spune Șupeală, nu ține însă de cât vorbește candidatul, ci de cât de bine ascultă și de cât de exact răspunde la întrebări.

„Foarte mulți oameni cred că un bun comunicator este cineva care vorbește mult. Eu cred exact invers. Un bun comunicator este cineva care ascultă atent, înțelege contextul și răspunde exact la întrebarea care i-a fost adresată. Nu te duci la interviu cu un discurs pregătit dinainte pe care încerci să îl livrezi indiferent ce te întreabă recrutorul. Dacă oamenii vor să afle cum rezolvi o problemă a unui client, vorbești despre asta. Nu începi să povestești ce materii îți plăceau în liceu sau alte lucruri irelevante”, a concluzionat Doru Șupeală.