Lipsa locurilor de parcare la Spitalul Județean Mavromati din Botoșani, un coșmar pentru pacienții de la țară
Spitalul Județean Mavromati din Botoșani, cu 1.500 de paturi și până la 400 de pacienți pe zi, are doar 15-20 de locuri de parcare libere, iar conducerea așteaptă soluții de la Consiliul Județean.
Parcările spitalelor din România sunt, în mare parte, un adevărat coșmar pentru cei care își aduc rudele sau prietenii cu mașina la control sau consult. În unele cazuri, aproape că nu există locuri de parcare, iar în jurul unităților sanitare nu sunt oferite alternative.
Problema cronică a parcărilor din spitale
Sistemul sanitar din România are destule sincope, paradoxuri și absurdități. Una dintre acestea este problema locurilor de parcare. Deși spitalele județene sau regionale sunt instituții-mamut, cu peste 1.500 de paturi, numeroase secții și specializări și adresabilitate uriașă, locurile de parcare sunt foarte puține, infime față de nevoile reale. Pentru rudele unui pacient cu dizabilitate care trebuie adus de la distanță cu autoturismul, găsirea unui loc de parcare devine misiune imposibilă.
Spitalele sunt situate în zone aglomerate, fără alternative de staționare sau parcare legală. La unele unități, locurile de parcare, și așa puține, sunt supra-taxate, transformând o vizită la spital într-un coșmar pentru oameni deja îngrijorați sau îndurerați. Puține spitale au rezolvat situația cu parcări supraterane, precum Spitalul Clinic Județean de Urgență din Oradea.
Cazul Spitalului Județean Mavromati din Botoșani
Un exemplu elocvent al haosului și frustrării create de lipsa locurilor de parcare este Spitalul Județean „Mavromati” din Botoșani, una dintre cele mai mari unități sanitare cu paturi din Moldova. Cu aproximativ 1.500 de paturi, pe diferite secții și specializări, spitalul s-a modernizat considerabil în ultimul deceniu, dar problema parcărilor rămâne un punct nevralgic care se acutizează de la an la an.
Spitalul „Mavromati” a avut dintotdeauna puține locuri de parcare, câteva zeci, dintre care o parte erau destinate personalului. Odată cu lucrările la noul Ambulatoriu de Specialitate, numărul acestora s-a redus considerabil. Aproape că nu ai unde să parchezi mașina. Lunar, sunt și câte 10.000 de pacienți la Urgențe, în Ambulatoriu și pe secții, cu o medie de 300-400 de pacienți pe zi. Oricine își poate da seama că oamenii nu au cum să vină cu mașina la spital. Dacă au noroc, reușesc să parcheze pe cele 15-20 de locuri de parcare libere.
Conducerea spitalului recunoaște problema și așteaptă soluții de la Consiliul Județean, în subordinea căruia se află unitatea sanitară. „Spațiul limitat din fața Spitalului Județean, de pe strada Marchian, numărul 11, nu poate satisface necesarul de locuri de parcare. Situația din spatele Spitalului Județean «Mavromati» este similară. Și această parcare este destul de mică și nu poate asigura decât un număr foarte redus de locuri de parcare. Astfel încât, în acest moment, orice soluție din partea Consiliului Județean este binevenită în rezolvarea acestei probleme”, precizează Corneliu Prepeliță, directorul Spitalului Județean „Mavromati”.
Pacienții de la țară, cei mai afectați
Spitalul din Botoșani deservește o populație numeroasă, dar cu un specific aparte: în mare parte, o populație îmbătrânită, cu afecțiuni cronice și preponderent rurală. Cele mai solicitate zone sunt Urgențele și Ambulatoriul. La Urgențe, majoritatea pacienților ajung cu ambulanța, dar la Ambulatoriu, mare parte sunt nevoiți să vină cu mijloace de transport accesibile.
Cei mai mulți sunt oameni în vârstă de la țară, cu boli cronice cardiovasculare, digestive, neurologice sau ortopedice. Mai sunt și cei de la chirurgie, pentru schimbat bandaje sau consultații. Acești oameni ajung la Ambulatoriu, de obicei, cu autoturisme – fie ale familiei, fie ale vecinilor din sat, care, din compasiune sau în schimbul unui ciubuc, îi transportă. Motivele sunt simple: un bătrân bolnav sau o persoană cu dizabilități nu poate veni de la țară cu transportul în comun. Unii vin de la 70 de kilometri depărtare, iar programul autobuzelor nu coincide cu cel al medicilor și al programărilor.
„Eu vin cu mamaia de la Coțușca. Mergem pentru diabet și pentru rinichi, la rețete, consult. La Ambulatoriu, la spital. Cum să vină mamaia cu rata (n.r. autobuzul), că nu ajunge la programare? Și merge și greu. Musai cu mașina. Mă învoiesc de la muncă să o duc”, spune un botoșănean care își aduce cel puțin o dată pe lună mamaia la spital.
