Pacienții europeni, victime ale intervenției guvernelor în stabilirea prețurilor medicamentelor
Măsurile americane „Most Favored Nation” și sistemele de referențiere internațională a prețurilor din UE creează un efect de domino care afectează accesul pacienților la tratamente inovatoare.
Pacienții din Europa se confruntă cu consecințe grave ale intervenției guvernelor în stabilirea prețurilor medicamentelor. Măsurile „Most Favored Nation” (MFN), propuse de administrația Trump în mai 2025 și implementate din 2026, leagă prețurile medicamentelor din farmaciile americane de cel mai scăzut preț din 19 țări OCDE, inclusiv 14 state UE. La rândul lor, majoritatea statelor membre UE folosesc referențierea internațională a prețurilor, aliniindu-se la cel mai mic numitor comun.
Efect de domino între SUA și Europa
Rezultatul este un efect de domino: o decizie europeană privind un preț redus devine standard pentru producătorii americani. Presiunile externe, precum taxa de import de 15% pentru produse farmaceutice propusă de administrația Trump în aprilie 2026, forțează statele europene să majoreze prețurile medicamentelor. În caz contrar, riscă să piardă investiții farmaceutice din cauza comprimării profiturilor pe piața americană.
UE analizează retorsiuni comune
Ca răspuns, factorii de decizie din UE analizează adoptarea unei poziții comune de retorsiune, considerând că au mai multă putere de negociere atunci când acționează coordonat. Totuși, o intervenție guvernamentală mai amplă nu este soluția, ci problema care explică vulnerabilitatea pacienților europeni. Politicile de aliniere a prețurilor, adoptate pentru a menține costurile la minim, au înrăutățit accesul la tratamente.
Penurii și liste de așteptare
Plafonarea prețurilor duce la cerere care depășește oferta, generând penurii și raționalizare. Timpul median pentru disponibilitatea unui medicament în UE este de 532 de zile, variind de la 56 de zile în Germania până la 1.201 de zile în România, cel mai ridicat din Uniune. Propunerile MFN introduc incertitudine suplimentară, forțând companiile să amâne lansarea de noi produse. De exemplu, Insmed a amânat introducerea în Germania a medicamentului Brinsupri din cauza lipsei de claritate privind regimul MFN.
Inovația farmaceutică, în declin în Europa
Regimurile de stabilire externă a prețurilor au costat Europa numeroase descoperiri medicale. În anii 1970, Europa era responsabilă pentru 55% dintre noile medicamente dezvoltate la nivel mondial. Odată cu actualul model de prețuri, capitalul și cercetarea s-au mutat în SUA, care genera 57% dintre produsele inovatoare până în anii 2000, față de doar 31% în Europa. Astăzi, 40% dintre noile medicamente dezvoltate în SUA nu ajung niciodată la pacienții din UE. Plafonările de prețuri reduc anual cercetarea și dezvoltarea globală cu peste 56 de miliarde de dolari, ducând la pierderea a 25 de medicamente noi în fiecare an.
Scădere dramatică a lansărilor de medicamente
Un raport Reuters arată că, în cele zece luni de la implementarea parțială a MFN, lansările de medicamente noi în Europa au scăzut cu aproximativ 35%. Pacienții europeni sunt astfel privați de tratamente care le-ar putea salva viața. Europa nu ar trebui să urmeze exemplul Germaniei, care a extins moratoriul asupra prețurilor de rambursare prin planul GKV-Beitragssatzstabilisierungsgesetz, deși pare să se abată de la tendința europeană prin sistemul său de rabaturi naționale.
