Pământul ar putea supraviețui morții Soarelui, sugerează un nou studiu
Cercetătorii belgieni au modelat evoluția Soarelui și a Sistemului Solar, concluzionând că Pământul ar putea să nu fie înghițit de stea, ci să se deplaseze pe o orbită mai largă.
Pământul ar putea supraviețui morții Soarelui, chiar dacă steaua noastră va crește enorm și va înghiți planetele cele mai apropiate de ea, sugerează un nou studiu realizat cu ajutorul unor modele avansate de evoluție stelară.
Scenariul morții Soarelui
Soarele este în prezent o stea de tip pitică galbenă și are o viață relativ stabilă, estimată la aproximativ 10 miliarde de ani. Peste aproximativ 5 miliarde de ani, însă, va rămâne fără hidrogen în nucleu și va începe să ardă hidrogen în straturile exterioare. Acest proces îl va face să se umfle enorm, până la sute de ori dimensiunea actuală.
Într-o scrisoare publicată pe 19 iunie în revista Astronomy & Astrophysics, astronomii arată că viitorul planetei noastre depinde de un echilibru foarte fin între două efecte opuse: forțele de maree care trag Pământul spre Soare și pierderea de masă a stelei, care slăbește atracția gravitațională și permite orbitei Pământului să se deplaseze spre exterior.
Echilibrul delicat dintre maree și pierderea de masă
„Soarta Pământului depinde de un echilibru delicat între aceste două efecte”, a explicat Mats Esseldeurs, doctorand la Institutul de Astronomie al KU Leuven, din Belgia, și autor principal al studiului. „Dacă interacțiunile de maree domină, Pământul este înghițit. Dacă pierderea de masă domină, Pământul scapă pe o orbită mai largă.”
Problema este că cercetările anterioare au ajuns la concluzii diferite, în funcție de ipotezele folosite: câtă masă va pierde Soarele, cât de puternice vor fi forțele de maree și ce interacțiuni planetare vor avea loc pe măsură ce Sistemul Solar interior se schimbă.
Observații asupra stelei L2 Puppis
Pentru a înțelege mai bine ce s-ar putea întâmpla cu Pământul, cercetătorii au analizat steaua L2 Puppis, aflată la aproximativ 200 de ani-lumină de noi, în constelația Puppis. Aceasta a fost cândva asemănătoare Soarelui și se află acum într-o etapă târzie a vieții. Potrivit estimărilor anterioare, L2 Puppis ar putea pierde până la o milionime din masa Soarelui în fiecare an și este înconjurată de un disc de praf în care s-ar afla o planetă de 12 până la 16 ori mai masivă decât Jupiter.
Pe lângă observațiile asupra acestei stele, cercetătorii au realizat calcule gravitaționale avansate, bazate pe structura internă și dinamica stelelor evoluate. Ei au modelat evoluția orbitală a Sistemului Solar interior și întreaga viață a Soarelui, de la faza actuală până la transformarea finală într-o pitică albă.
Rezultatul: Pământul ar putea supraviețui
Rezultatul arată că Pământul ar putea supraviețui, ajungând chiar dincolo de raza maximă până la care se va extinde Soarele. „Cea mai mare incertitudine nu mai vine din calculele privind mareele, ci din câtă masă va pierde viitorul Soare”, a spus Esseldeurs. „Observațiile asupra stelelor gigantice asemănătoare Soarelui indică în prezent spre supraviețuirea Pământului, dar avem nevoie de observații mai bune înainte de a putea fi siguri.”
Chiar și în acest scenariu mai optimist, Pământul nu ar mai fi o lume locuibilă. Cu mult înainte ca Soarele să ajungă la finalul vieții, creșterea luminozității sale va face planeta noastră imposibil de trăit. Oceanele se vor evapora, atmosfera se va transforma, iar viața, cel puțin așa cum o cunoaștem, nu va mai putea exista.
Soarta celorlalte planete interioare
În plus, celelalte planete din interiorul Sistemului Solar nu vor avea aceeași șansă. Simulările arată că Mercur și Venus vor fi înghițite de Soare în fazele sale finale.
Cercetătorii speră că observațiile viitoare vor clarifica mai bine soarta planetelor aflate în jurul stelelor îmbătrânite. Misiunea PLATO a Agenției Spațiale Europene, care urmează să fie lansată anul viitor, va căuta planete asemănătoare Pământului în jurul unor stele similare Soarelui și ar putea detecta inclusiv planete aflate în jurul unor stele aflate spre finalul vieții.
Astfel de date ar putea arăta cât de des supraviețuiesc planetele morții stelelor lor și cât de probabil este ca Pământul să scape, peste miliarde de ani, de sfârșitul incandescent al Soarelui.
