Pilotul Kenneth Arnold a văzut pe 24 iunie 1947 nouă obiecte luminoase deasupra Mount Rainier, declanșând era OZN-urilor
Acum aproape opt decenii, pilotul american Kenneth Arnold a observat nouă obiecte luminoase cu aspect metalic deasupra statului Washington. Relatarea sa a dus la apariția termenului „farfurie zburătoare” și a declanșat un fenomen global de interes pentru OZN-uri.
În urmă cu aproape opt decenii, un eveniment neobișnuit a marcat începutul „erei OZN-urilor”. La 24 iunie 1947, pilotul american Kenneth Arnold zbura de la Chehalis către Yakima, în statul Washington, la bordul unui avion CallAir A-2. În timpul zborului, a auzit la stația radio un anunț privind o recompensă de 5.000 de dolari (echivalentul a aproximativ 72.000 de dolari în prezent) pentru găsirea unui avion transportor al SUA, prăbușit în apropierea muntelui Mount Rainier. Cerul era senin, iar Arnold a decis să devieze cursul pentru a încerca să câștige recompensa.
Observația care a schimbat totul
În jurul orei 15:00, deasupra localității Mineral, Washington, la o altitudine de aproximativ 2.700 de metri, Arnold a observat o lumină bruscă, urmată de altele. Privind spre nord, a văzut nouă obiecte luminoase, cu aspect metalic, care zburau într-o formație asemănătoare unui lanț și se deplasau rapid spre sud, de-a lungul masivului Cascadelor. Obiectele erau strălucitoare și în mare parte circulare, unul dintre ele având forma unei semilune. Arnold a estimat că fiecare avea diametrul de aproximativ 15 metri.
Viteza incredibilă și termenul de „farfurie zburătoare”
Arnold a observat că obiectele se deplasau cu salturi succesive, asemenea unei farfurii care ricoșează de pe apă. Folosind distanța dintre Mount Rainier și Mount Adams, a calculat că viteza lor depășea 1.900 de kilometri pe oră, mult mai mare decât orice avion cunoscut la acea vreme. „Pare imposibil, dar asta este ceea ce am văzut”, a mărturisit Arnold. Presa a preluat descrierea și a inventat termenul „farfurie zburătoare”, care a rămas în uz până astăzi.
Reacția autorităților și nașterea Project Blue Book
După aterizarea la Yakima, Arnold a discutat cu un om de la sol care confirmase că a văzut lumini pe cer. Deși inițial autoritățile, inclusiv FBI-ul, nu l-au luat în serios, Arnold a contactat presa. Povestea a fost publicată de ziarul East Oregonian și rapid preluată de agențiile de presă, provocând o isterie națională privind „farfuriile zburătoare”. Ulterior, Forțele Aeriene ale SUA au demarat „Project Blue Book”, un program secret desfășurat între 1952 și 1969, care a investigat peste 12.000 de fenomene OZN. Scopul era să analizeze datele științifice și să determine dacă aceste apariții reprezentau o amenințare la adresa securității naționale.
Impactul cultural și moștenirea
Relatarea lui Arnold, un pilot experimentat și respectat, a fost considerată cea mai credibilă dintre multele raportări care au urmat. Fenomenul a stârnit interesul publicului larg din întreaga lume și a devenit un element central al culturii populare. Chiar dacă unele observații au fost ulterior explicate ca fenomene naturale sau aeronave convenționale, cazul Arnold rămâne un punct de referință în istoria OZN-urilor.
