Statele UE au aprobat reforma drepturilor pasagerilor aerieni, după un deceniu de negocieri

Ambasadorii statelor membre ale Uniunii Europene au aprobat vineri după-amiază compromisul final privind reforma drepturilor pasagerilor aerieni, după un deceniu de negocieri intense. Acordul, negociat de președinția cipriotă a Consiliului UE cu Parlamentul European, a fost confirmat de patru diplomați europeni citați de Politico.

Sprijin larg pentru compromis

Potrivit unuia dintre diplomați, compromisul a obținut un sprijin cu mult peste pragul majorității calificate necesar pentru adoptare. Textul va trebui însă să fie aprobat de eurodeputații din comitetul de conciliere înainte de termenul-limită de luni, urmând apoi etapele finale ale procesului legislativ, inclusiv un vot în plenul Parlamentului European, așteptat în luna iulie.

Elemente-cheie păstrate

Reforma, care urmărește un echilibru mai bun între interesele companiilor aeriene și drepturile pasagerilor, păstrează mai multe elemente ale cadrului actual. Printre acestea se numără pragul de întârziere de trei ore care conferă dreptul la despăgubiri și nivelurile de compensare cuprinse între 250 și 600 de euro, în funcție de lungimea zborului.

Noi obligații pentru companii

Documentul introduce obligația companiilor aeriene de a le furniza pasagerilor ale căror zboruri sunt anulate sau întârziate cu cel puțin trei ore „instrucțiuni clare privind modul de depunere a unei cereri” de despăgubire. Măsura este menită să sporească gradul de informare al călătorilor, în condițiile în care majoritatea pasagerilor nu solicită în prezent compensațiile la care au dreptul.

Propuneri respinse

Totuși, forma finală a documentului nu introduce obligația companiilor de a trimite pasagerilor un formular de despăgubire precompletat sau un link direct către un formular de solicitare. Aceste propuneri, susținute de eurodeputați, nu au reușit să obțină suficient sprijin din partea statelor membre.

Un deceniu de dispute

Reforma a fost propusă inițial în 2013, dar ani de dispute între instituțiile UE, neîncrederea tot mai mare și interesele concurente din industrie au dus la numeroase întârzieri, notează Politico.