Ultima aniversare a Prințesei Diana: rochia neagră care a sfidat tradiția regală
Pe 1 iulie 1997, Lady Diana a împlinit 36 de ani și a participat la gala centenarului Tate Gallery, purtând o rochie neagră care a devenit simbolul unui nou început după divorțul de Prințul Charles.

Pe 1 iulie 1997, Lady Diana împlinea 36 de ani. Nimeni nu știa atunci că avea să fie ultima ei aniversare și, totodată, una dintre ultimele apariții publice înainte de accidentul rutier în care și-a pierdut viața, la Paris, pe 31 august 1997.
O rochie care a sfidat regulile regale
În seara zilei de 1 iulie, Prințesa de Wales a participat la gala organizată cu ocazia centenarului Tate Gallery din Londra. Pentru eveniment a ales o rochie neagră creată de designerul Jacques Azagury, o alegere care a atras atenția nu doar prin eleganță, ci și prin simbolistica ei, scrie InStyle.
În familia regală britanică, negrul era culoarea doliului, aproape fără excepție. De aceea, apariția Dianei într-o rochie neagră la un eveniment festiv a fost privită ca un gest cu totul neobișnuit.
Rochia „36th Birthday Dress”
Jacques Azagury, unul dintre designerii la care Diana apela cel mai des în ultimii ani, i-a creat special această ținută, cunoscută astăzi sub numele de „36th Birthday Dress”. Confecționată din dantelă Chantilly neagră, cu bretele din satin și broderii lucrate manual, rochia i-a fost oferită cadou chiar de ziua ei. Potrivit designerului, Diana plănuia inițial să poarte altceva la gală, dar s-a răzgândit în ultimul moment după ce a văzut creația lui.
Un nou început după divorț
Seara avea și o greutate aparte. Divorțul de Prințul Charles fusese pronunțat cu aproape un an în urmă, iar aceasta era prima aniversare pe care o trăia ca femeie liberă, după căsătoria din 1981. La gală, Lady Diana a completat ținuta cu un celebru colier cu smaralde și diamante din colecția familiei regale și cu cercei asortați. Bijuteria fusese dăruită inițial reginei Mary în 1911, iar ulterior Regina Elisabeta a II-a i-a oferit-o Dianei.
Înainte de a intra la eveniment, prințesa s-a oprit să salute oamenii adunați în fața galeriei. Mulți veniseră special pentru a-i ura „La mulți ani”, oferindu-i flori, felicitări și mici cadouri.
Amintirile fratelui și ale designerului
Fratele ei, Charles Spencer, avea să spună mai târziu că Diana avea un talent rar de a-i face pe oameni să se simtă în largul lor, indiferent de statutul social. La funeraliile Dianei, pe 6 septembrie 1997, Charles Spencer și-a amintit ultima dată când și-a văzut sora: „Ultima dată când am văzut-o pe Diana a fost pe 1 iulie, de ziua ei, la Londra. Cum îi era obiceiul, nu și-o petrecea sărbătorind alături de prieteni, ci la un eveniment caritabil. Strălucea.”
Jacques Azagury și-a amintit, la rândul lui, că în acea perioadă Diana părea mai încrezătoare și mai senină ca oricând.
Un simbol al libertății
Astăzi, rochia din seara de 1 iulie 1997 este privită și ca un simbol al unui nou început - al unei femei care încerca să-și croiască un drum al ei, dincolo de familia regală.
Lady Diana s-a născut pe 1 iulie 1961, sub numele de Diana Frances Spencer, într-o familie aristocrată. La doar 20 de ani, căsătoria cu prințul Charles, moștenitorul tronului Marii Britanii, a transformat-o într-una dintre cele mai populare femei din lume.
De-a lungul anilor, Diana a devenit mult mai mult decât un membru al familiei regale. S-a implicat în numeroase cauze umanitare, susținând organizații care ajutau copiii, persoanele fără adăpost și bolnavii de HIV/SIDA. De asemenea, a atras atenția comunității internaționale asupra pericolului reprezentat de minele antipersonal, iar imaginile cu vizita sa într-un câmp minat din Angola au făcut înconjurul lumii.
După divorțul de prințul Charles, finalizat în 1996, Diana și-a continuat activitatea caritabilă și a început o nouă etapă a vieții sale. Aceasta avea însă să fie întreruptă tragic pe 31 august 1997, când prințesa a murit într-un accident rutier produs la Paris, la doar 36 de ani.
La aproape trei decenii de la dispariția sa, Lady Diana rămâne una dintre cele mai iubite și influente personalități ale secolului XX, iar stilul său, activitatea umanitară și relația apropiată cu oamenii continuă să fie evocate și astăzi.