Biserica germană din Malcoci, monument istoric nereabilitat din lipsa fondurilor europene
Lăcașul de cult „Sfântul Gheorghe”, construit între 1880-1890 de coloniștii germani, este într-o stare avansată de degradare. Deși a fost clasat monument istoric, fondurile europene pentru restaurare întârzie.

Biserica germană „Sfântul Gheorghe” din satul Malcoci, județul Tulcea, a fost ridicată între anii 1880 și 1890 de coloniștii germani stabiliți în Dobrogea. Comunitatea care a construit lăcașul de cult a dispărut aproape în totalitate în 1940, când majoritatea etnicilor germani au fost repatriați în teritoriile controlate de Germania nazistă. Rămasă fără enoriași, biserica s-a degradat treptat.
Un monument istoric neprotejat
La momentul inventarierii monumentelor istorice, edificiul nu figura pe lista obiectivelor protejate. Direcția Județeană pentru Cultură Tulcea a inițiat, în 2019, demersurile necesare pentru clasarea clădirii ca monument istoric, etapă considerată esențială pentru accesarea unor eventuale finanțări europene destinate restaurării.
Biserica a obținut statutul de monument istoric, însă lucrările de reabilitare nu au început nici până în prezent. Reprezentanții Parohiei Romano-Catolice Tulcea, proprietarul imobilului, susțin că fondurile europene pentru a demara reabilitarea efectivă sunt blocate.
Istoria coloniștilor germani în Dobrogea
La sfârșitul secolului al XVIII-lea, țarina Ecaterina a II-a a Rusiei a încurajat colonizarea Basarabiei, oferind coloniștilor germani facilități economice, terenuri agricole și garanții privind păstrarea limbii, religiei și identității culturale. Mii de familii au răspuns invitației și s-au stabilit în regiune.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, autoritățile țariste au introdus serviciul militar obligatoriu pentru comunitățile germane și au intensificat politicile de rusificare. Creșterea populației a dus la fragmentarea terenurilor agricole. Astfel, numeroase familii de germani basarabeni au ales să se mute în Dobrogea, pe atunci parte a Imperiului Otoman.
Sute de coloniști germani au trecut granița și au întemeiat localitatea Malcoci. Comunitatea și-a construit propria biserică, edificiu care a supraviețuit până astăzi și care reprezintă una dintre cele mai importante mărturii ale prezenței germane în regiune.
Starea actuală a bisericii
Ridicat în stil gotic, lăcașul de cult se află într-o stare avansată de degradare. Lipsită de lucrări de consolidare și întreținere timp de decenii, clădirea abia mai rezistă. Ușa bisericii era larg deschisă, oferind impresia că edificiul încă își așteaptă vizitatorii.
În mai multe zone, tencuiala și porțiuni din zidărie s-au desprins, lăsând cărămida expusă intemperiilor. Acoperișul s-a prăbușit în urmă cu mai mulți ani, accelerând degradarea construcției și expunând interiorul la ploi și vânt. Ferestrele au rămas fără geamuri, iar vegetația crește nestingherită pe pervazuri și în interiorul fostului lăcaș de cult.
Turla bisericii domină încă satul, dar pare să se încline discret spre exterior sub povara anilor și a lipsei de intervenții. În interior, vântul pătrunde liber printre zidurile părăsite, amplificând senzația de abandon.
În curtea bisericii se mai află două anexe, ambele într-o stare avansată de degradare. De-a lungul timpului, acestea au fost utilizate ca spații de depozitare improvizată, unde au fost abandonate deșeuri și diverse obiecte.
Dispariția comunității germane
Timp de aproape un secol, comunitatea germană din Dobrogea a prosperat. Prezența lor s-a încheiat brusc în 1940, când regimul nazist a organizat strămutarea germanilor dobrogeni în teritoriile poloneze ocupate de Germania, în cadrul programului „Heim ins Reich”. Din Malcoci au plecat atunci peste o mie de persoane.
Potrivit datelor ultimului recensământ din 2021, în comuna Nufăru, din care face parte satul Malcoci, mai erau înregistrați 24 de etnici germani, majoritatea vârstnici.
Demersuri pentru reabilitare
În 2019, Direcția Județeană pentru Cultură Tulcea a inițiat demersuri pentru includerea bisericii germane din Malcoci în patrimoniul local. Procedura era necesară pentru încadrarea lăcașului de cult în regimul de protecție pe care îl oferă statutul de monument istoric, dar și pentru atragerea de fonduri europene privind restaurarea sa.
Biserica a primit categoria II cu grupa valorică A, însă reabilitarea nu a mai avut loc. Proprietarul, Parohia Romano-Catolică Tulcea, așteaptă fondurile europene pentru a începe lucrările.