Jucăria periculoasă din anii '50 care conținea uraniu și contor Geiger-Müller

În anii '50, un joc pentru copii care includea materiale radioactive a fost lansat pe piața americană. Este vorba despre setul de experimente „U-238 Atomic Energy Lab”, creat de Alfred Carlton Gilbert.

Contextul lansării

Potrivit site-ului de știri maghiar Transtelex, setul, lansat în 1950, avea scopul de a inspira tinerii să exploreze științele nucleare și chimice. În anii de după cel de-al Doilea Război Mondial, energia nucleară era văzută ca o soluție revoluționară pentru viitor, cu aplicații în transport, producția de energie și medicină. Radioactivitatea, departe de a fi considerată periculoasă, era asociată cu progresul și inovația științifică. În acest context, lansarea unui joc care să permită copiilor să exploreze fenomenele nucleare părea o idee perfect normală.

Conținutul setului

Setul „U-238 Atomic Energy Lab” le oferea copiilor ocazia să observe particule încărcate și radiații ionizante prin intermediul unei camere de ceață, descrisă în reclame ca fiind „cea mai apropiată experiență de a vedea atomii”. Jocul conținea patru tipuri de minereuri de uraniu, surse de radiații beta-alfa (plumb-210), beta (ruteniu-106) și gamma (zinc-65), un spintariscop, o cameră de ceață cu poloniu-210, un electroscop, un contor Geiger-Müller, o bandă desenată și un ghid despre mineritul de uraniu, publicat de guvernul american.

Avertismente și pericole

Broșura setului avertiza copiii să nu deschidă recipientele care conțineau mostrele de minereu de uraniu, subliniind că „materialele sunt fragile și pot elibera praf radioactiv”. Cu toate acestea, jocul includea activități precum „vânătoarea de comori cu surse de radiații gamma”, în care copiii foloseau contorul Geiger pentru a găsi mostrele radioactive ascunse în cameră. În ciuda acestor avertismente, produsul a fost promovat drept „sigur”.

Eșec comercial și moștenire

„U-238 Atomic Energy Lab” nu a fost singurul joc inspirat de energia nucleară, dar a fost unul dintre cele mai controversate, mai ales prin prisma materialelor pe care le includea. În ciuda ambițiilor lui Gilbert, setul nu a avut succes comercial. Cu un preț de 49,50 dolari, mai puțin de 5.000 de unități au fost vândute. Producția a fost oprită în 1951, deși setul a continuat să fie comercializat la preț redus în anii următori. În 1952, a fost înlocuit în catalogul Gilbert Toys cu o versiune nouă, bazată pe chimia energiei atomice, dar care includea totuși minereu de uraniu.

Percepția actuală

În retrospectivă, „U-238 Atomic Energy Lab” este considerat unul dintre cele mai periculoase jocuri pentru copii. În 2006, revista Radar l-a inclus în topul celor mai periculoase 10 jucării din istorie. Cu toate acestea, un articol din 2020 publicat de IEEE Spectrum a explicat că nivelul de radiații la care erau expuși utilizatorii era minim, comparabil cu cantitatea de radiații UV primită în mod natural într-o zi însorită, cu condiția ca mostrele radioactive să rămână sigilate.