Nicușor Dan, comparat cu Klaus Iohannis: analiză a stilului de leadership și a restanțelor după un an de mandat

Printre cei care au lucrat direct cu Nicușor Dan circulă o legendă referitoare la modul său de a gestiona sarcinile: președintele nu ar putea să se concentreze pe mai multe probleme în același timp, nefiind o persoană multitasking. Ca tip de personalitate, această înclinație de a se focusa strict pe o problemă până la găsirea rezolvării dezvoltă disciplină mentală și perseverență, însă în postura de șef al statului, când fișa postului cere rezolvarea rapidă a zece probleme pe zi, acest comportament vecin cu rigiditatea poate duce la dezastru de management.

Neîncrederea în oameni și lipsa delegării

Un alt specific al personalității sale constă în faptul că Dan nu are încredere în oameni și le oferă foarte greu credit. Tiparul introvertit și solitar nu reprezintă o problemă în sine, dar nu aduce avantaje unui politician obligat să lucreze constant cu oamenii, să formeze echipe și să delege sarcini. Astfel, pe de o parte, Dan nu are încredere în oameni, ceea ce îl face să nu delege ușor, iar pe de altă parte, nu reușește să rezolve singur mai multe probleme în același timp.

Restanțe majore după un an de mandat

După mai bine de un an de mandat, se pot trage concluzii despre felul în care Nicușor Dan conduce țara. Cele două trăsături ale personalității sale se reflectă în realitatea politică: a acumulat restanțe mari în privința rezolvării unor probleme vechi, preluate în iunie 2025. Nu a reușit să numească directori civili la SIE și SRI, nu a elucidat dilemele legate de anularea alegerilor prezidențiale și lucrează cu o echipă incompletă de consilieri, mai ales în chestiunile de politică internă. De asemenea, nu are calități de negociator politic, iar criza generată de imposibilitatea de a aduce partidele pro-europene pe poziții de win-win pentru formarea viitorului guvern ar putea deveni o constantă a mandatului său.

Rigiditate și tactici autoritare

Rigiditatea cu care dorește să rezolve problema formării guvernului, un blocaj care probabil îi provoacă frustrare, îl determină să recurgă la arme politice autoritare, reprobabile din perspectiva standardelor democratice. Nu mai este un secret că Dan a încurajat vocile „disidente” din PNL pentru a fractura partidul și a obține majoritatea parlamentară de care are nevoie. O strategie cinică, îndoielnică pe termen lung, întrucât între el și facțiunea Thuma nu există valori comune. O echipă creată conjunctural, fără liantul valorilor intrinseci, se distruge ușor și poate specula vulnerabilitățile până la anihilarea propriei puteri politice.

Suspiciuni de poliție politică

Dosarul DNA deschis înaintea congresului PNL lui Ciprian Ciucu, rivalul politic care l-a criticat pe Dan, ridică semne de întrebare privind viziunea democratică a președintelui. Există suspiciuni că, la fel ca fostul președinte Traian Băsescu, Dan recurge la tactica targeting-ului, folosind instituțiile coercitive ale statului pentru eliminarea rivalilor politici. Deși probele din dosar vor fi judecate de instanțe, timing-ul deschiderii dosarului pentru a intimida deciziile politice din PNL este pus în discuție.

Alegerea greșită a rivalilor

O altă problemă majoră a lui Dan constă în faptul că își alege prost rivalii politici. Indiferent de incompatibilitățile dintre el și Ilie Bolojan, nu liderul PNL ar trebui să fie dușmanul principal, ci Călin Georgescu. Dan a ajuns președinte pentru că judecătorii CCR au anulat alegerile prezidențiale care l-ar fi dat câștigător pe pro-rusul Georgescu. Însă, după un an de mandat, Georgescu este bine-mersi, ba chiar crește electoral prin spectacolele oferite de Realitatea tv și Gândul. În această perioadă, Georgescu este judecat pentru cele mai grave infracțiuni, iar Dan nu a încurajat măsuri pentru demantelarea rețelelor corupte care l-au creat politic. Serviciile de informații par că nu mai au direcție strategică sub conducerea noului președinte, iar cordonul sanitar dintre partidele pro-europene și blocul suveranist s-a rupt.