Tânără antrenoare de handbal, campioană națională cu Kids Tâmpa Brașov: „Reprezintă toate momentele în care am fost aproape să renunț”

Elena Maria Popica (23 de ani), originară din Covasna, a devenit una dintre cele mai tinere antrenoare campioane din handbalul juvenil românesc, după ce echipa de junioare 3 a clubului Kids Tâmpa Brașov a cucerit titlul național pe 31 mai 2026. În finala disputată la Sala Metrom din Brașov, elevele sale au învins LPS Suceava cu 26-24, obținând primul titlu național din istoria clubului.

De la jucătoare la antrenoare: o tranziție forțată de accidentări

Popica a început handbalul la 7 ani și a evoluat la CSS Sfântu Gheorghe, Centrul Național de Excelență, loturile naționale și Sepsi-SIC, înainte de a ajunge la Kids Tâmpa Brașov. Accidentările repetate au obligat-o să renunțe la visul de a performa ca jucătoare, iar la 21 de ani a făcut tranziția către antrenorat. „Nu a fost vorba despre o singură accidentare, ci despre o luptă continuă: recuperări, reveniri, speranțe, iar apoi alte probleme”, mărturisește ea.

Un sezon construit pe muncă și încredere

Popica spune că titlul național este rezultatul unui sezon în care echipa s-a concentrat pe fiecare meci în parte. „Am plecat la competiție cu obiectivul de a ne ridica la nivelul celor mai bune echipe din țară. Pe parcurs, am început să credem din ce în ce mai mult în șansa noastră și am reușit să ne depășim propriile așteptări”, explică ea. Antrenoarea subliniază că succesul nu apare peste noapte: „În spatele fiecărei reușite există ani întregi de muncă, sacrificii, dezamăgiri, momente de îndoială și foarte multă perseverență.”

Rolul cheie al lui Florin Paraschiv

Un sprijin important în tranziția către antrenorat l-a avut Florin Paraschiv, coordonatorul secției de handbal. „Îmi amintesc primul antrenament, când mi-a pus fluierul în mână și mi-a spus să fac ceea ce simt. Pentru mine a însemnat enorm. A fost primul moment în care cineva m-a făcut să cred că pot reuși și din această postură”, povestește Popica.

Provocările vârstei și satisfacțiile antrenoratului

Deși vârsta ei a ridicat uneori semne de întrebare, Popica a demonstrat că respectul se câștigă prin muncă și rezultate. „Cel mai greu moment a fost să le văd pe fete suferind după înfrângeri și să găsesc cuvintele potrivite pentru a le ridica. Ca antrenor, simți mai puternic dezamăgirea lor decât pe a ta”, spune ea. Acum, cea mai mare satisfacție este să vadă cum jucătoarele cresc și capătă încredere. „Dacă înainte visam să câștig meciuri ca jucătoare, acum mă bucur să le văd cum își construiesc propriul drum”, concluzionează Popica.