Analiză The Guardian: Putin și Trump, captivi în iluzii autoritare, duc bătălii pierdute cu realitatea

Un articol publicat de The Guardian stabilește paralele între crizele din Ucraina și Iran, două teatre de operațiuni diferite, dar unite de aceeași patologie politică: iluzia autoritară. Autorii descriu spectacolul liderului mesianic, autoproclamat salvator al gloriei naționale, care se trezește blocat într-un conflict pe care nu îl poate câștiga, dar pe care nu știe cum să îl încheie fără a-și știrbi imaginea de „om puternic”.

Cultul infailibilității, construit în jurul propriei persoane, îl împiedică să își admită greșelile strategice. Acest portret li se potrivește deopotrivă lui Vladimir Putin și lui Donald Trump, potrivit The Guardian.

Eșecul militar al Rusiei în Ucraina

Deși regimurile și contextele diferă, eșecul de la Moscova este prea mare pentru a mai putea fi mascat de propaganda Kremlinului. Armata Roșie a respins invazia nazistă și a mărșăluit până la Berlin într-un interval mai scurt decât cel de care a avut nevoie Putin pentru a ocupa doar o fâșie din estul Ucrainei. Planul inițial de a cuceri Kievul în câteva săptămâni s-a transformat într-un război de uzură care a înghițit trilioane de ruble și a sacrificat sute de mii de vieți.

Efectele se văd cu ochiul liber: cetățenii ruși văd coloanele de fum negru de la rafinăriile lovite de drone ucrainene și simt inflația. Chiar și tradiționala paradă de Ziua Victoriei din Piața Roșie a fost neobișnuit de modestă, din cauza vulnerabilității spațiului aerian.

Popularitatea lui Putin în scădere

Sondajele oficiale din Rusia – deși controlate de stat – au lăsat să se vadă o ușoară scădere a popularității lui Putin, un semnal trimis de tehnocrați către „durii” din aparatul de securitate că strategia actuală nu funcționează. Orice tentativă internă de a opri războiul se lovește de viziunea mesianică a lui Putin, care consideră conflictul o luptă existențială împotriva Occidentului.

Narcisismul lui Trump și aceleași iluzii

De cealaltă parte a Atlanticului, Donald Trump manifestă o abordare dominată de narcisism. Trump împărtășește cu Putin viziunea cinică a sferelor de influență, în care marile puteri decid soarta națiunilor mai mici. De aici convingerea sa că Ucraina nu are nicio șansă în fața Rusiei, refuzând să accepte că un lider precum Zelenski ar putea ieși învingător.

Dacă Trump ar fi privit realitatea tactică a războiului modern, ar fi înțeles ecuația asimetrică impusă de drone. Aceeași lipsă de analiză strategică s-a văzut și în abordarea față de Iran. Evaluările CIA au arătat că o schimbare de regim la Teheran nu poate fi obținută doar prin bombardamente aeriene. Pentru Trump, a recunoaște limitele puterii militare înseamnă a accepta limitele propriei puteri.

Izolați în iluzii autocratice

Atât Putin, cât și Trump au rămas izolați pe insulele lor de iluzii autocratice, înconjurați de consilieri prea lași sau prea orbiți de ideologie pentru a le spune adevărul. Calculele Kremlinului încep să dea cu virgulă, iar dependența administrației americane de negocierile tensionate cu Teheranul reduce capacitatea Washingtonului de a forța Kievul să cedeze teritorii pe care armata rusă nu le-a putut cuceri.

Europa preia inițiativa

Acest vid de leadership de la Washington oferă Europei spațiul necesar pentru a deveni mai proactivă. Schimbarea de dinamică politică din Ungaria, marcată de reculul electoral al lui Viktor Orbán, a eliminat principalul obstacol din calea ajutorului european destinat Ucrainei. Semnalele de solidaritate au fost vizibile la nivel înalt: premierul britanic Keir Starmer i-a găzduit pe Volodimir Zelenski, cancelarul german Friedrich Merz și președintele francez Emmanuel Macron. Deși aceste reuniuni maschează deficitul de echipamente militare, ele transmit un mesaj clar: Occidentul nu s-a prăbușit așa cum spera Moscova.