Cutremurul din 2011 a deplasat Japonia cu câțiva milimetri spre est, arată studiile

Un cutremur devastator produs în 2011 nu a schimbat doar peisajul vizibil al Japoniei, ci și poziția sa geologică. Cercetătorii au descoperit că întreg arhipelagul s-a deplasat spre est cu 5-6 milimetri, la aproximativ 15 minute după seismul principal, datorită unor unde seismice care au traversat interiorul Pământului și s-au întors la suprafață.

Cutremurul și efectele sale imediate

Seismul din 11 martie 2011, cu magnitudinea 9,0, a fost unul dintre cele mai puternice înregistrate vreodată. A declanșat un tsunami uriaș și dezastrul nuclear de la Fukushima, cu peste 18.000 de victime și pagube estimate la sute de miliarde de dolari. Însă, dincolo de distrugerile vizibile, instrumentele GPS și rețelele geodezice au arătat o mișcare subtilă a întregului teritoriu japonez.

Deplasarea tectonică descoperită

La aproximativ 15 minute după cutremur, aproape întreg Japonia s-a deplasat simultan spre est, într-un mod uniform. Mișcarea a fost extrem de mică, de ordinul a 5–6 milimetri, dar a avut o semnificație științifică majoră. A afectat o zonă de aproximativ 3.000 de kilometri, de la Hokkaido până la Kyushu, fiind cea mai extinsă deplasare de acest tip observată vreodată.

Mecanismul undelor reflectate

Cercetătorii au descris evenimentul ca o „mișcare întârziată” a scoarței terestre, produsă de unde seismice care au călătorit până la nucleul Pământului și s-au întors la suprafață. Geofizicianul Sunyoung Park, coordonatorul cercetării, a explicat că aproape întreg Japonia s-a deplasat „aproape simultan”, un comportament nedocumentat anterior la o asemenea scară.

Analiza datelor GPS a confirmat că mișcarea a fost un răspuns real al scoarței la undele ScS, care se reflectă din nucleul metalic al Pământului. Aceste unde au revenit spre crustă după aproximativ 15 minute, declanșând o deplasare lentă a mai multor plăci tectonice, inclusiv între placa Pacificului și placa Okhotsk, precum și între placa Filipineză și cea Eurasiatică.

Implicații pentru riscul seismic

Deși deplasarea de câțiva milimetri nu a fost resimțită de populație și nu a produs daune directe, specialiștii avertizează că acest tip de fenomen ar putea reprezenta un risc seismic suplimentar. Undele reflectate din nucleu pot acționa ca un „declanșator întârziat” pentru falii deja instabile, ceea ce înseamnă că activitatea seismică nu se încheie neapărat odată cu cutremurul principal.

Potrivit experților, acest tip de reacție poate acoperi zone de până la șase ori mai mari decât ruptura inițială a unui cutremur, schimbând modul în care sunt înțelese efectele seismelor majore.

Rolul monitorizării de înaltă precizie

Fenomenul a fost identificat abia recent datorită densității ridicate a rețelelor de monitorizare din Japonia, una dintre cele mai bine instrumentate regiuni seismice din lume, cu peste o mie de stații GPS și senzori geologici. Fără aceste sisteme, o deplasare de doar câțiva milimetri pe mii de kilometri ar fi fost aproape imposibil de detectat. Cercetătorii avertizează că astfel de fenomene ar putea exista și în alte regiuni, dar să nu fie observate din cauza lipsei infrastructurii adecvate.