Europa a acoperit în mare parte reducerea contribuției militare a SUA în NATO, spune comandantul Alianței

Țările europene și Canada au reușit, în doar câteva săptămâni, să acopere cea mai mare parte a golurilor apărute după decizia Statelor Unite de a reduce contribuția militară prevăzută în planurile de răspuns ale NATO pentru situații de criză. Declarația a fost făcută de comandantul suprem al forțelor aliate din Europa, generalul american Alex Grynkewich, cu doar câteva zile înaintea summitului NATO programat pe 7-8 iulie în Turcia.

Contextul reducerii contribuției americane

Potrivit generalului Grynkewich, Statele Unite au informat aliații, la 3 iunie, că nu vor mai pune la dispoziție o serie de capabilități militare considerate esențiale în eventualitatea unei crize. Printre acestea se numără un grup de luptă condus de un portavion, avioane pentru realimentare în aer, zeci de avioane de luptă și alte echipamente.

Ca urmare, comandamentul NATO a început să reevalueze planurile de rezervă pentru apărarea Europei, analizând modul în care Alianța ar putea răspunde dacă o parte dintre resursele americane nu ar mai fi disponibile la nivelul prevăzut anterior. Revizuirea vizează așa-numitul NATO Force Model, principalul mecanism prin care Alianța stabilește ce trupe și echipamente pot fi mobilizate de cele 32 de state membre în timp de pace, în situații de criză sau în cazul unui conflict militar.

Reacția aliaților și golurile rămase

Generalul Grynkewich a declarat că aliații europeni au reușit, în mare măsură, să compenseze retragerea contribuțiilor americane prevăzute în acest plan. „În câteva săptămâni, europenii au acoperit cea mai mare parte a acestor lipsuri”, a spus el. Comandantul NATO a admis însă că anumite goluri persistă. În acele domenii în care statele europene nu pot oferi încă echipamente echivalente celor americane, Alianța analizează soluții alternative care să producă efecte similare. Generalul nu a precizat despre ce tipuri de capabilități este vorba și nici care sunt opțiunile aflate în analiză.

Decizia Pentagonului i-a determinat pe aliații europeni și pe Canada să își inventarieze propriile resurse pentru a identifica echipamentele și capacitățile care ar putea înlocui, integral sau parțial, contribuția redusă a Statelor Unite. Un exemplu este Marea Britanie, care a ridicat nivelul de pregătire al celui de-al doilea portavion al său și al avioanelor de luptă F-35, astfel încât acestea să poată fi desfășurate rapid dacă situația o va impune.

Poziția oficialilor NATO

Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a minimalizat anterior impactul reducerii contribuției americane. El consideră că, în cazul unui conflict major, Washingtonul ar putea trimite din nou forțe suplimentare în Europa, așa cum s-a întâmplat în timpul operațiunilor militare împotriva Iranului. Potrivit lui Rutte, întrebarea esențială nu este unde sunt amplasate în prezent trupele și echipamentele, ci ce resurse va pune fiecare aliat la dispoziție dacă planurile de apărare ale NATO vor fi activate, inclusiv în baza Articolului 5.

Articolul 5 al Tratatului Atlanticului de Nord stabilește că un atac împotriva unui stat membru este considerat un atac împotriva tuturor aliaților. Totuși, prevederea nu obligă automat fiecare stat să ofere sprijin militar direct, ci lasă la latitudinea fiecărui guvern alegerea măsurilor considerate necesare.

Adaptarea NATO la noile amenințări

În paralel cu revizuirea planurilor de apărare, oficialii militari europeni susțin că experiența războiului din Ucraina și a conflictelor din Orientul Mijlociu obligă NATO să își adapteze modul de pregătire pentru viitoarele conflicte. La o conferință de securitate desfășurată la Londra, adjunctul comandantului suprem al forțelor aliate din Europa, Sir Johnny Stringer, a pledat pentru utilizarea pe scară largă a echipamentelor ieftine, precum dronele și sistemele de interceptare, în locul unei dependențe excesive de platforme militare costisitoare, a căror producție poate dura ani.

La rândul său, comandantul armatei germane, generalul-locotenent Christian Freuding, a afirmat că războiul din Ucraina și conflictul din Orientul Mijlociu demonstrează o transformare fundamentală a războiului terestru și impun investiții sporite în lovituri de precizie la distanță, război electromagnetic și apărare antiaeriană.