Financial Times: Erodarea hegemoniei SUA și criza ordinii mondiale construite de Washington
Analistul Martin Wolf avertizează că Statele Unite și ordinea globală post-Război Rece traversează o criză structurală, pe fondul ascensiunii Chinei, revoluției digitale și populismului.
Hegemonia Statelor Unite, considerată definitorie pentru echilibrul global de după Războiul Rece, intră într-o etapă de erodare accelerată, pe fondul transformărilor economice, tehnologice și politice care reconfigurează sistemul internațional, scrie comentatorul Martin Wolf într-o analiză publicată de Financial Times.
Contextul istoric al ascensiunii americane
În viziunea autorului, America a reprezentat „câștigătorul” secolului XX, mai ales după prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991, când Statele Unite nu doar că au dominat scena geopolitică și economică, dar au fost percepute și ca purtătoare ale unui model de guvernare bazat pe constituționalism și libertăți individuale. Pentru a înțelege actuala schimbare de paradigmă, Wolf plasează ascensiunea americană într-un context istoric mai amplu, care pornește din secolul al XIX-lea, când marile puteri europene, în special Marea Britanie, dominau sistemul internațional.
Ulterior, înainte de 1914, așa-numita „a doua revoluție industrială” a mutat centrul de greutate economică spre Statele Unite, odată cu dezvoltarea industriei chimice, electricității, telefoniei, radioului și a altor tehnologii care au accelerat globalizarea. Până la izbucnirea Primului Război Mondial, SUA deveniseră deja cea mai mare economie a lumii, iar competiția geopolitică începea să se reconfigureze în jurul noii puteri emergente.
Rolul SUA după cele două războaie mondiale
După Primul Război Mondial, Statele Unite au jucat un rol central în arhitectura de securitate europeană, însă retragerea lor ulterioară din afacerile globale, alături de crizele interne și Marea Criză Economică, au contribuit la instabilitatea care a precedat al Doilea Război Mondial. Situația s-a schimbat radical după 1945. În contextul confruntării cu Uniunea Sovietică, Washingtonul a rămas angajat activ în politica globală, inaugurând perioada Războiului Rece. Europa Occidentală a devenit dependentă de protecția americană, imperiile coloniale s-au prăbușit, iar în interiorul lumii occidentale s-a conturat un consens social-democrat bazat pe un capitalism reglementat. Chiar și după valul neoliberal din anii 1980, acest model a rămas în esență stabil, fiind ajustat, dar nu înlocuit.
Erodarea ordinii unipolare
Prăbușirea Uniunii Sovietice între 1989 și 1991 a fost interpretată în Statele Unite drept o victorie istorică asupra rivalilor ideologici și geopolitici, moment descris adesea drept „momentul unipolar”. Însă, potrivit lui Martin Wolf, cei aproximativ 35 de ani care au urmat au adus o erodare treptată a rolului Americii ca garant al ordinii internaționale, similară declinului Marii Britanii la începutul secolului XX.
Analiza identifică trei factori principali care au accelerat schimbarea actuală: ascensiunea Chinei, revoluția digitală și afirmarea populismului de dreapta. Reformele economice inițiate de Deng Xiaoping în anii 1970 au transformat China într-o putere economică globală, generând pentru prima dată după mai bine de un secol un competitor de talie egală pentru Statele Unite. În paralel, globalizarea a cunoscut o nouă etapă de expansiune, susținută de progresele tehnologice din domeniul informației și comunicațiilor, ceea ce a amplificat interdependențele economice la scară globală.
Provocări actuale și perspective
Perioada contemporană este marcată și de crize financiare recurente, migrație de amploare și transformări sociale profunde. La fel ca înainte de 1914, aceste schimbări au generat tensiuni politice și culturale semnificative. Dacă în secolul al XIX-lea dezbaterile erau dominate de clivaje de clasă și națiune, astăzi accentul s-a mutat către teme legate de identitate, gen și diversitate, ceea ce a alimentat reacții conservatoare și naționaliste.
În prezent, în preajma aniversării a 250 de ani de existență a Statelor Unite, Martin Wolf susține că atât America, cât și ordinea globală construită în jurul ei traversează o perioadă de instabilitate. Autorul critică actuala administrație americană, pe care o descrie ca fiind slabă instituțional și ostilă principiilor fondatoare ale statului american, inclusiv statului de drept și echilibrului instituțional. În opinia sa, această evoluție afectează chiar fundamentele puterii americane: încrederea în instituții, stabilitatea economică, alianțele internaționale și leadershipul științific.
Deși lumea actuală amintește de perioada premergătoare anului 1914, Wolf subliniază că riscul unui conflict major între marile puteri este temperat de existența armelor nucleare. În același timp, provocările globale – de la schimbările climatice la gestionarea inteligenței artificiale – necesită cooperare internațională, într-un context în care mecanismele tradiționale de guvernanță sunt tot mai fragile.
Analiza se încheie cu ideea că ordinea globală construită după 1991 se estompează, iar lumea intră într-o fază în care niciun actor nu mai deține controlul deplin asupra sistemului internațional. „Înțelegem istoria, dar tindem să o uităm”, sugerează concluzia atribuită lui Martin Wolf, într-o reflecție asupra ciclurilor de putere și declin.
