Sărăcia îi ține pe unii români departe de vacanțe: „N-am fost niciodată nici la munte, nici la mare”
În Prisăcani, la 30 km de Iași, mulți locuitori nu au vizitat niciodată un muzeu sau nu au ieșit din sat, din cauza sărăciei și a lipsei de bani.
Unii români nu au vizitat niciodată un muzeu din oraș, iar alții nu au ieșit niciodată din sat pentru a merge la oraș, la mare sau la munte. Aceasta este realitatea generată de sărăcie, relevată de un reportaj Digi24 în satul Prisăcani, situat la mai puțin de 30 de kilometri de Iași.
Contrastul turistic din Iași
Palatul Culturii din Iași atrage anual peste 400.000 de turiști. „Suntem din Mălini, satul lui Nicolae Labiș, și am venit să descoperim valorile Iașiului”, spune o turistă. Alții laudă orașul pentru arhitectură și spațiile verzi. Însă, la doar câțiva kilometri distanță, în Prisăcani, locuitorii trăiesc o realitate complet diferită.
Mărturii din Prisăcani
„N-am fost niciodată în excursie, nici la munte, nici la mare, nimic. Nici în oraș. Mă mai duc la 50 de ani pe drumuri?! Mai bine lasă-mă aici acasă, la sapa mea...”, spune o femeie. O alta adaugă: „Doamne, nu! Vizitatul era la prășit, la adus mâncare la cai, porci”. Întrebată dacă a văzut vreodată Palatul Culturii, răspunde că doar „puțin, așa”, dintr-un tramvai.
Un bărbat care a muncit 60 de ani spune că nu a fost niciodată în vacanță: „Nici măcar la vreun muzeu”. O femeie explică: „La doctori, atât! Încolo n-am fost nicăieri în viața mea, pentru că trebuie bănuți”. Alții invocă animalele de acasă drept motiv: „Nu putem să plecăm. Nevasta singură nu pleacă, ea pe mine singur nu mă lasă”.
Turismul contrastelor
Reportajul subliniază că turismul este unul al contrastelor: pe de o parte, cei care bat drum lung pentru a vizita, iar pe de altă parte, cei care nu își permit nici măcar câteva ore de relaxare. În timp ce Iașul a primit recent trofeul „Mărul de Aur”, o distincție internațională în turism, locuitorii din Prisăcani rămân captivi în sărăcie și muncă.
