Zece ani de la Brexit: imigrația non-UE a explodat, economia britanică rămâne în urmă

La zece ani de la referendumul din 23 iunie 2016, în urma căruia Regatul Unit a părăsit oficial Uniunea Europeană în 2020, AFP trece în revistă situația din țară din perspectiva imigrației, comerțului și economiei, domenii care au jucat un rol crucial la acel vot.

Imigrația: promisiuni încălcate

Susținătorii Brexitului au promis că țara își va recâștiga controlul asupra frontierelor odată ce se pune capăt liberei circulații între continent și Regatul Unit. În timp ce imigrația europeană a scăzut vertiginos de atunci, imigrația din țările din afara UE a explodat.

Între 2012 și 2016, cetățenii UE au reprezentat între 74% și 81% din imigrația netă în Regatul Unit, cu o medie de 250.000 de persoane pe an în această perioadă, potrivit Oficiului Național de Statistică (ONS). În aceeași perioadă, imigrația netă din țările din afara UE a fost relativ scăzută, între 61.000 și 90.000 de persoane pe an.

După referendum, imigrația netă din UE a scăzut de la 253.000 în 2016 la 70.000 în 2020. Pe de altă parte, imigrația netă din țările din afara UE s-a dublat, de la 90.000 în 2016 la 186.000 în 2019, scăzând din nou la 101.000 în 2020 în timpul pandemiei de COVID-19.

După 2021 și intrarea în vigoare a Brexitului, tendința s-a intensificat. Imigrația netă din afara UE a ajuns la un milion de persoane în 2023, în timp ce imigrația netă din interiorul UE a devenit negativă: numărul cetățenilor UE care au părăsit Regatul Unit a depășit numărul celor care au sosit.

Imigrația netă totală a scăzut de atunci, ajungând la 308.000 în 2025 și continuă să provină în întregime din țări din afara UE. Plecarea polonezilor a fost principalul factor în declinul imigrației din UE. Mulți dintre ei au fost stimulați să se întoarcă de economia înfloritoare a țării lor de origine.

Economia: performanțe sub așteptări

Partizanii Brexitului au susținut că ieșirea din UE ar avea un efect redus asupra sănătății economiei britanice, în timp ce oponenții credeau că ieșirea din piața unică ar declanșa o criză.

Conform cifrelor brute privind PIB-ul publicate de OCDE, economia Regatului Unit a urmat, în general, traiectoria altor economii dezvoltate în primii ani de după referendumul din 2016, dar a rămas treptat în urma Statelor Unite și a Canadei de la începutul anilor 2020.

Regatul Unit a avut performanțe ceva mai slabe decât UE imediat după referendum și a fost mai grav afectată decât vecinii săi europeni în timpul pandemiei. Redresarea ulterioară a fost mai puternică, creșterea PIB-ului Regatului Unit depășind-o pe cea a UE imediat după părăsirea pieței unice în 2021, dar a rămas foarte puțin în urma Europei în 2023, 2024 și 2025.

Comerțul: exporturile către UE în scădere

Susținătorii părăsirii pieței unice au susținut că acest lucru ar permite Regatului Unit să facă mai mult comerț cu restul lumii. Oponenții credeau că ruperea legăturilor cu principala sa piață ar duce la dezastru.

Exporturile de mărfuri către UE au scăzut de la 205 miliarde de lire sterline în 2016, ajustate la inflație, la 185 miliarde de lire sterline în 2025 (aproximativ 214 miliarde de euro), în ciuda unei scurte reveniri după pandemie.

În aceeași perioadă, importurile de bunuri din UE au scăzut doar modest, lărgind deficitul comercial al Regatului Unit pentru bunuri cu UE de la 113 miliarde la aproape 140 de miliarde de lire sterline, conform datelor ONS.

Exporturile de mărfuri către țări din afara UE, care au rămas stabile între 2016 și 2025, nu au compensat acest decalaj. Cu toate acestea, datorită creșterii puternice a exporturilor de servicii la nivel mondial, exporturile totale ale Regatului Unit au crescut de la 765 de miliarde de lire sterline la 908 miliarde de lire sterline în aceeași perioadă. Importurile totale, însă, au crescut într-un ritm mai rapid, împingând deficitul comercial al Regatului Unit la aproximativ 65 de miliarde de lire sterline în 2025, cu 3 miliarde de lire sterline mai mult decât în 2016.

Revenirea în UE, o opțiune exclusă

Cel mai serios rival al prim-ministrului Keir Starmer în cadrul Partidului Laburist, Andy Burnham, consideră că ieșirea din UE a fost o greșeală și a declarat că speră să vadă țara sa alăturându-se familiei europene într-o zi. Cu toate acestea, nu s-a angajat în privința unei potențiale candidaturi sau a unui calendar.

Aceasta este o opțiune pe care Starmer a exclus-o până acum, limitându-se să acționeze pentru o încălzire a relațiilor cu celelalte 27 de state membre. Și nu este sigur că UE ar accepta readerarea Regatului Unit.

Mai multe țări consideră că UE este într-o situație mai bună de la ruptura cu Londra și nu regretă certurile care au afectat blocul comunitar atunci când Regatul Unit făcea parte din el. „E mai ușor” de când Londra a plecat, pentru că „în fiecare problemă, nu mai trebuie să pierdem timp negociind scutiri”, a observat un diplomat.

Sebastien Maillard, expert la grupul de reflecție Chatham House, subliniază că, odată cu separarea, țările UE care susțin liberalismul economic sau pro-atlantismul au pierdut o contrapondere influentă față de ambițiile suveraniste ale Franței.