De ce mintea continuă să alerge și după ce ziua de lucru s-a terminat. Explicația specialiștilor

Ai închis laptopul, ziua de lucru s-a terminat și, teoretic, ar trebui să te relaxezi. În realitate, mintea continuă să facă liste, să refacă discuții și să anticipeze probleme care nici măcar nu au apărut. Pentru mulți oameni, aceasta a devenit aproape o stare obișnuită.

Trăim conectați permanent la informații, notificări și responsabilități. Trecem rapid de la un task la altul și ne așteptăm ca, odată ce am ajuns acasă sau ne-am așezat în pat, creierul să schimbe instantaneu ritmul. Doar că organismul nu funcționează întotdeauna la comandă.

Mecanismul stresului și al alarmei permanente

În momentele de stres, organismul își adaptează funcționarea la situația pe care o percepe. Atenția se poate orienta către posibile amenințări, crește vigilența și devenim mai pregătiți să reacționăm rapid. Pe termen scurt, acest mecanism este util. Problema apare atunci când starea de alertă devine frecventă sau persistă mult după ce situația stresantă s-a încheiat.

Așa se explică, în parte, senzația pe care o au mulți oameni că „știu că ar trebui să se relaxeze”, însă nu reușesc. Înțelegerea rațională și capacitatea de autoreglare nu sunt întotdeauna același lucru. Poți să știi că un e-mail nu este o urgență și totuși să simți nevoia să îl verifici imediat. Poți să îți spui că o problemă se va rezolva a doua zi și să continui să te gândești la ea ore întregi. Poți pleca în vacanță și să ai nevoie de câteva zile doar pentru a simți că ai ieșit, în sfârșit, din ritmul de lucru.

Cum se instalează tiparele de reacție

Unul dintre aspectele interesante ale funcționării creierului este capacitatea sa de a se adapta și de a învăța din experiență. Dacă repetăm foarte des același tip de răspuns, acesta poate deveni familiar. Uneori, chiar extrem de eficient. Un om care lucrează ani întregi într-un mediu în care trebuie să anticipeze problemele poate ajunge foarte bun la a observa orice posibil risc. Un părinte care a trecut printr-o perioadă dificilă poate rămâne atent la cele mai mici schimbări ale copilului. O persoană care a trăit mult timp în imprevizibilitate poate deveni extrem de vigilentă.

Aceste reacții au, de multe ori, o logică. Dificultatea apare atunci când vechiul ritm de funcționare continuă și în contexte în care nu mai este necesar.

Neurofeedback-ul, o metodă de antrenament cerebral

În ultimii ani, interesul pentru metodele care investighează autoreglarea activității cerebrale a crescut. Una dintre acestea este neurofeedback-ul. Pe scurt, activitatea cerebrală este înregistrată prin EEG, iar persoana primește feedback în timp real pe baza anumitor parametri ai semnalului. Procesul este conceput ca o formă de antrenament: prin feedback repetat, sunt urmărite anumite obiective de autoreglare.

Cercetarea continuă să analizeze pentru ce persoane, în ce contexte și prin ce protocoale neurofeedback-ul poate fi util. De exemplu, un studiu randomizat publicat în 2024 a investigat un protocol EEG individualizat asociat cu reevaluarea cognitivă și a raportat îmbunătățiri pentru un anumit aspect al reglării emoționale în grupul studiat. Este important însă de înțeles că neurofeedback-ul nu este un buton de „resetare” a creierului și nici o metodă universală pentru orice problemă. Protocolul, evaluarea inițială și contextul persoanei contează.

În România, această abordare este utilizată inclusiv în cadrul Living Psychology, clinicile fondate de neuroterapeutul și psihoterapeutul Aida Ivan. Aici, neurofeedback-ul este integrat alături de psihoterapie, iar intervențiile sunt gândite în funcție de nevoile individuale.

Autoreglarea, un proces de învățare

Există o industrie întreagă construită în jurul ideii că ar trebui să fim permanent calmi, productivi și echilibrați. În realitate, stresul face parte din viață. Vom avea zile aglomerate. Vom primi vești care ne destabilizează. Vom trece prin conflicte, termene-limită și perioade în care lucrurile nu pot fi controlate.

Capacitatea de autoreglare nu presupune eliminarea acestor reacții. Înseamnă, mai degrabă, flexibilitate. Să putem reveni după o perioadă intensă. Să nu rămânem blocați permanent în aceeași stare. Să existe o diferență între momentul în care avem nevoie să fim în alertă și cel în care putem, în sfârșit, să lăsăm garda jos.

Poate că întrebarea utilă nu este de ce ne stresăm. Uneori, motivele sunt evidente. Întrebarea este cât de ușor reușim să revenim după ce momentul stresant a trecut. Pentru că un creier obișnuit să alerge permanent nu se oprește întotdeauna în secunda în care îi spunem că ziua de lucru s-a terminat. Uneori, autoreglarea este ea însăși un proces de învățare.