Dominique Dawes, gimnasta care a adus aurul SUA la Atlanta 1996, revoluționează sportul prin academii axate pe sănătate și bucurie
La 30 de ani de la aurul olimpic cu SUA, Dominique Dawes (49 de ani) transformă gimnastica prin academii care pun accent pe sănătate, comunitate și bucurie, nu doar pe medalii.
În urmă cu exact 30 de ani, echipa feminină de gimnastică a Statelor Unite câștiga aurul olimpic la Jocurile de la Atlanta 1996, producând o mare dezamăgire României, care s-a clasat pe locul 3. Una dintre componentele echipei americane a fost Dominique Dawes (49 de ani), care a intrat în istorie ca prima femeie de culoare din SUA medaliată olimpic individual la acest sport, la sol.
De la aurul olimpic la o nouă viziune în gimnastică
Dawes, alături de colegele sale din „Cei șapte magnifici”, a devenit un simbol al excelenței sportive, apărând inclusiv pe cutiile de Wheaties. În timp, ea a vorbit despre dezamăgirile îndurate până la aur, inclusiv o greșeală la sol, proba sa preferată. Acum, fosta gimnastă încearcă să remodeleze cultura sportului prin intermediul rețelei de Academii Dominique Dawes, cu sedii în Georgia, Maryland, Texas și Virginia.
Accent pe sănătate, comunitate și bucurie
Concret, Dawes pune accent pe sănătate, comunitate și bucurie la fel de mult ca pe excelență, în special pentru fetele de culoare, adesea marginalizate. „Încercăm să facem lucrurile diferit. Nu înseamnă nimic dacă al tău copil este un gimnast grozav, dar stima de sine este afectată, la fel sănătatea mintală și nu știe să aibă relații în această lume”, a declarat Dawes, acum mamă a patru copii, potrivit Capital B.
Critica culturii pedepselor și accidentărilor
În cartea sa publicată cu un an înainte de aurul de la Atlanta, jurnalista Joan Ryan a descris cultura pedepselor date gimnastelor: fetele erau izolate, învățate să ignore accidentările și să-și suprime individualitatea. Un exemplu elocvent a fost Kerri Strug, care, după ce și-a accidentat glezna la sărituri, a executat a doua săritură prăbușindu-se de durere. Scopul lui Dawes este să facă din gimnastică o sursă de bucurie și apartenență, nu o goană după medalii.
O nouă metodă de pregătire
Accentul pe bucurie și comunitate începe de la temelie, cu bunătatea, empatia și dorința de a ajuta colegul să își găsească momentul „medaliei de aur” în fiecare zi. Antrenorii sunt angajați pentru capacitatea lor de a se conecta cu copiii și cunoștințele tehnice. Există planuri de extindere, inclusiv deschiderea unei academii în New Jersey.
Transformarea în curs a gimnasticii
Dawes înțelege amploarea misiunii: cultura pe care încearcă să o remodeleze s-a consolidat de-a lungul generațiilor. Totuși, semnele schimbării sunt vizibile: femeile concurează mai mult timp, corpurile gimnastelor sunt mai puțin înfometate, iar Simone Biles, cea mai decorată gimnastă din istorie, sfidează gravitația. Dawes vrea să aprofundeze această transformare, punând accent pe comunitățile care gravitează spre academiile sale: părinții socializează, prieteniile înfloresc, iar tinerele gimnaste, inclusiv fetele de culoare, sunt învățate că valoarea lor trece dincolo de criticile unui antrenor.
„Gimnastica nu trebuie să fie un sport atât de extenuant, poate fi distractivă. Copiii pleacă transpirați, pentru că muncesc din greu, dar se bucură și de călătorie”, a încheiat Dawes.
