Legătura istorică dintre Georgia și România: cum a contribuit Antim Ivireanul la tiparul dăruit georgienilor

Înaintea amicalului Georgia – România, programat marți, de la ora 20:00, o legătură istorică puțin cunoscută leagă cele două țări. Totul a început la începutul secolului al XVIII-lea, printr-un schimb de scrisori între Regele Vahtang al VI-lea al Georgiei și domnitorul Țării Românești, Constantin Brâncoveanu.

Schimbul de scrisori și înființarea tipografiei

Între 1705 și 1706, cei doi conducători au corespondat intens, principalul subiect fiind posibilitatea înființării unei tipografii la Tbilisi. În 1704, fratele regelui Vahtang al VI-lea călătorise în Muntenia și îl întâlnise pe Antim Ivireanul, care din 1691 conducea tipografia domnească din București, rol încredințat de domnitorul Țării Românești.

La acel moment, Țara Românească avea o tradiție îndelungată în tipar. Prima tipografie românească fusese deschisă în 1508, la Târgoviște, sub îndrumarea meșterului tipograf Macarie, la doar câteva decenii după ce Johannes Gutenberg revoluționase tiparul prin introducerea presei cu litere mobile din metal.

Mihail Ștefan, tipograful trimis la Tbilisi

În 1707, Constantin Brâncoveanu l-a trimis la Tbilisi pe tipograful Mihail Ștefan, unul dintre cei mai buni ucenici ai lui Antim Ivireanul, pentru a înființa o tipografie cu caractere georgiene. Mihail Ștefan, născut în Transilvania, era fiul renumitului tipograf Ștefan, care tipărise în 1648 „Noul Testament de la Bălgrad” la Alba Iulia.

La Tbilisi, Mihail Ștefan a ajuns cu o tiparniță, instrumente de lucru, o cantitate considerabilă de hârtie și o echipă întreagă de tipografi români. Pe malul stâng al râului Kura a fost construită prima tipografie cu caractere georgiene.

Evanghelia în limba georgiană și alte cărți

La doi ani de la plecarea din Țara Românească, Mihail Ștefan a tipărit la Tbilisi Evanghelia în limba georgiană. Două exemplare au fost trimise în Țara Românească de regele Vahtang al VI-lea: unul pentru Constantin Brâncoveanu, celălalt pentru Antim Ivireanul. La finalul primilor trei ani de activitate, la tipografia din Tbilisi fuseseră tipărite 14 cărți, iar tipografii georgieni începuseră să învețe meșteșugul.

Tipografia înființată în 1709 a funcționat până în 1722, tipărind nu doar cărți bisericești, ci și primele cărți laice, precum „Viteazul în piele de tigru”, poemul epic național georgian scris de Șota Rustaveli în 1180. În semn de omagiu pentru contribuția română, în Piața Iraclie al II-lea din Tbilisi a fost ridicat un monument care amintește de prima tipografie cu caractere georgiene.

Antim Ivireanul, personalitate culturală de marcă

Născut la mijlocul secolului al XVII-lea, Antim Ivireanul este considerat o personalitate culturală importantă pentru literatura română veche. Deși locul și data nașterii nu sunt cunoscute cu exactitate, el și-a atribuit originea georgiană, numindu-se „Antim georgian de neam” sau „Antim ieromonahul, tipograful din Iviria”.

Spre finalul secolului al XVII-lea, Constantin Brâncoveanu l-a adus pe Antim Ivireanul în Țara Românească, iar în 1694 a fost numit egumen la Mănăstirea Snagov. A tipărit peste 50 de cărți la București, Snagov, Râmnicu Vâlcea sau Târgoviște. Pe 28 ianuarie 1708, a fost ales mitropolit al Ungrovalahiei, rol pe care l-a avut până în 1716.

În toamna lui 1716, Nicolae Mavrocordat, primul domnitor fanariot, l-a înlăturat din scaun, iar Antim Ivireanul a fost condamnat la exil pe viață într-o mănăstire de la Muntele Sinai, fiind ucis de turci. În 1992, Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat, fiind prăznuit pe 27 septembrie.