Studiu: Creierul tratează deciziile libere și forțate în mod similar, sugerând un proces automat

Un nou studiu dezvăluie că, de fapt, creierul ar putea gestiona deciziile voluntare și pe cele forțate folosind mecanisme neuronale remarcabil de similare, contrar așteptărilor anterioare.

Deciziile libere vs. forțate

Când luăm decizii libere, recunoaștem că există mai multe opțiuni, le punem în balanță și ne luăm un angajament față de una dintre ele pe baza unui stimul intern: preferințele, valorile și obiectivele noastre. Deciziile forțate sunt diferite. Există un singur rezultat posibil, iar treaba noastră este pur și simplu să identificăm opțiunea și să o alegem.

Deoarece deciziile libere par atât de strâns legate de identitatea noastră, neurocercetătorii au presupus mult timp că ele se bazează pe procese cerebrale diferite în comparație cu deciziile forțate. Unele studii de imagistică cerebrală susțin acest lucru, indicând tipare diferite de activitate neuronală distribuite în creier. Totuși, faptul că știm unde în creier au loc alegerile libere ne spune destul de puține lucruri despre cum se formează acestea și dacă acest proces este diferit de cel al deciziilor forțate.

Acumularea de dovezi în creier

Decenii de cercetare au demonstrat că, pentru a lua decizii, creierul nostru adună treptat dovezi pentru fiecare opțiune, de-a lungul timpului. Pentru anumite tipuri de decizii, acest lucru se întâmplă foarte rapid (în doar câteva sute de milisecunde), ceea ce ne face să simțim că alegerea pur și simplu ne-a apărut brusc în minte.

Măsurând activitatea electrică a creierului, cercetătorii au identificat un semnal cerebral care reflectă această acumulare de dovezi în timpul deciziilor simple, cum ar fi evaluarea faptului că un semafor este roșu sau verde. Deoarece acțiunea neuronilor din creier este plină de zgomot de fundal, acest proces decizional se desfășoară și el într-un mod fluctuant: în loc să urce constant către o opțiune, semnalul variază înainte și înapoi între alternative. Acest fenomen explică parțial de ce nu suntem întotdeauna consecvenți în alegerile noastre, chiar și atunci când preferințele sunt stabile.

Experimentul cu baloane colorate

Pentru a răspunde la întrebarea dacă același semnal apare și în cazul alegerilor deschise, autorii studiului au înregistrat activitatea cerebrală a unor voluntari în timp ce aceștia alegeau între seturi de baloane colorate. Participanții au privit fie două baloane de culori diferite (pentru a alege liber între ele), fie un singur balon (pe care erau forțați să îl selecteze). Aceștia apăsau un buton în momentul în care făceau alegerea, iar cercetătorii au urmărit cum s-a desfășurat activitatea cerebrală în perioada premergătoare acelui moment.

Atât pentru deciziile libere, cât și pentru cele forțate, activitatea cerebrală s-a desfășurat într-un mod foarte similar. Asemenea unei bare de încărcare, a crescut constant până la același nivel maxim chiar înainte de efectuarea alegerii. Când oamenii se decideau repede, semnalul creștea mai rapid. Când le lua mai mult timp, acesta urca mai lent. Acesta este exact comportamentul la care ne-am aștepta în cazul în care creierul ar urmări și ar cântări dovezile în timp, în loc să reacționeze pur și simplu în ultima clipă.

Implicații și conexiunea cu experimentele lui Libet

Pe baza acestei descoperiri, s-ar putea presupune că, de fapt, creierul formează deciziile libere și pe cele forțate în același mod, ceea ce sugerează că procesul decizional din creier ar putea fi mult mai automatizat decât ni se pare. Acest lucru rezonează cu faimoasele experimente realizate de neurocercetătorul Benjamin Libet în anii 1980. El și colegii săi au descoperit că activitatea cerebrală începe să crească înainte ca oamenii să devină conștienți de intenția lor de a acționa, sugerând că creierul a început deja să decidă înainte ca persoana să realizeze, la nivel conștient, că a făcut o alegere.

Dar, deși procesul în sine poate fi automat, ceea ce acumulează creierul ne spune o poveste diferită. Dovezile pe care le cântărește sunt extrase în întregime din ceea ce sunteți voi, preferințele, obiectivele și experiențele voastre. Două persoane pot trece prin același proces neuronal și pot ajunge la aceeași alegere, însă pot ajunge acolo din motive complet diferite.