De ce urșii de pe Transfăgărășan cerșesc, iar cei din Retezat fug de turiști. Explicația din comunism

Urșii de pe Transfăgărășan au devenit o atracție periculoasă pentru turiști, în timp ce în Retezat animalele evită oamenii. Diferența nu ține de firea urșilor, ci de modul în care oamenii le-au schimbat comportamentul de-a lungul deceniilor.

Un urs care primește hrană lângă drum învață rapid că mașinile și turiștii înseamnă mâncare ușoară. Acest obicei transformă animalul sălbatic într-un pericol pentru oameni și pentru el însuși.

Transfăgărășanul și urșii „cerșetori”

Transfăgărășanul a fost construit în anii '70, iar primele contacte dintre oameni și urși au avut loc în perioada șantierului. Muncitorii au povestit că animalele ajungeau în apropierea coloniilor și proviziilor.

După deschiderea șoselei, turiștii coborau din mașini, fotografiau urșii și le ofereau sandvișuri, mere sau alte alimente. În timp, pentru unele animale, mașina și omul au început să însemne hrană ușoară. Așa a apărut comportamentul de „urs cerșetor”.

Fotografii rare din 1982, păstrate în fototeca Azopan, arată că urșii de pe Transfăgărășan erau deja obișnuiți cu turiștii în perioada comunistă. Presa vremii scria despre urși care veneau spre mașini cu labele întinse.

Practicile comuniste care au influențat comportamentul

O parte din explicație vine din practicile de atunci. În presa comunistă apărea ideea că unii urși de pe Transfăgărășan ar fi provenit din pui crescuți în captivitate și eliberați în pădurile din zonă. Animalele crescute aproape de oameni nu se mai readaptează ușor la viața sălbatică.

Într-o declarație din 1977, Aristide Stavros, președintele Comisiei județene de turism-alpinism, explica faptul că unii pui de urs prinși și hrăniți cu biberonul au manifestat ulterior „aberații de comportament”. Aceștia ar fi fost urșii care au început să apară pe Transfăgărășan și să ceară mâncare.

Mai târziu, alte relatări au legat înmulțirea urșilor din Făgăraș de pasiunea pentru vânătoare a lui Nicolae Ceaușescu. Rezultatul a fost o populație de urși obișnuită cu prezența omului și cu hrana primită de la turiști.

În Retezat, urșii rămân sălbatici

În Retezat, situația este diferită. Urșii există în parc, pot trece prin apropierea traseelor, dar se retrag de regulă atunci când crește numărul turiștilor, potrivit directorului Parcului Național Retezat, Alin Alimpesc.

Explicația este simplă: în Retezat, urșii nu au fost transformați într-o atracție de șosea și nu au învățat că oamenii le oferă mâncare. Parcul Național Retezat a transmis un mesaj clar: obiectivul este ca urșii să continue să se ferească de oameni, nu să ajungă „urși gunoieri”.

Recomandări pentru turiști

Recomandările sunt clare: nu hrăniți urșii, nu coborâți din mașină pentru fotografii, nu vă apropiați de animale și nu lăsați resturi alimentare în natură. În zonele montane, turiștii trebuie să rămână pe traseele marcate și să campeze doar în locurile permise.

În Retezat, reprezentanții parcului recomandă ca turiștii să nu se abată de la potecile marcate și să nu meargă în liniște deplină, pentru ca animalele să simtă din timp prezența oamenilor și să se retragă. Un fluier sau un spray împotriva urșilor poate oferi un plus de siguranță, dar prevenția rămâne esențială.