Analiză: Cum s-a schimbat structura puterii în Iran după conflict. Trei figuri cheie și rolul IRGC

Influența Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC) din Iran a crescut semnificativ în ultimele decenii. Uciderea fostului lider suprem Ali Khamenei și ascensiunea fiului său, Mojtaba Khamenei, au centralizat rolul IRGC în procesul decizional strategic. Deși mulți comandanți de rang înalt ai IRGC au fost uciși la începutul conflictului, aceștia au fost înlocuiți de alți lideri experimentați care au gestionat efortul de război, potrivit unei analize publicate de The Jamestown Foundation.

Concentrarea puterii în nucleul militar

Conflictul cu SUA și Israel nu a generat o structură duală simplă, civil versus securitate. Dimpotrivă, puterea s-a concentrat mai mult în cadrul unui nucleu militar de securitate. Personalități precum Abbas Araqchi – ministrul de Externe al Iranului – operează într-un sistem în care diplomația nu este separată de strategia militară.

Una dintre consecințele atacurilor SUA-Israel asupra Iranului a fost apariția unei noi generații de lideri iranieni, considerați mai militariști și mai imprudenți decât predecesorii lor. Un grup de comandanți ai IRGC – experimentați în luptă – și aliații lor servesc acum drept factori de decizie cheie în teme de securitate, război și diplomație.

Trei personaje cheie în conducerea Iranului

Mohammad Baqer Qalibaf, Mohammad Baqer Zolqadr și Ahmad Vahidi sunt figurile centrale care conduc, practic, afacerile zilnice ale guvernului iranian. Qalibaf, președintele Parlamentului și membru al Consiliului Suprem de Securitate Națională, s-a alăturat IRGC în timpul războiului Iran-Irak și s-a aliat cu personalități precum Qassem Soleimani și Esmail Qaani. Deși a candidat fără succes la președinție de mai multe ori, el a adoptat poziții intransigente, inclusiv susținerea unei legi care impunea extinderea programului nuclear dacă sancțiunile SUA nu erau ridicate în termen de două luni.

În ciuda prezenței lui Qalibaf în negocierile din Pakistan, Zolqadr și Vahidi sunt considerați mult mai influenți decât el în culise. Administrația Trump l-a evaluat pe Qalibaf drept un potențial partener și lider pentru Iran după uciderea lui Ali Larijani, secretarul relativ pragmatic al Consiliului Suprem de Securitate Națională.

Mohammad Baqer Zolqadr și Ahmad Vahidi – ascensiunea militarismului

După moartea lui Ali Larijani, Mohammad Baqer Zolqadr a fost numit secretar al Consiliului Suprem de Securitate Națională. Zolqadr, aflat sub sancțiuni ONU, este membru al vechii gărzi a IRGC și al rețelei de gherilă pre-revoluționare „Mansourun”. Spre deosebire de Larijani, el nu are experiență diplomatică, fiind în întregime un produs al establishmentului militar și administrativ. Numirea sa va consolida militarismul IRGC și va accelera controlul crescând al acestei instituții asupra Iranului.

Ahmad Vahidi a fost numit comandant-șef al IRGC pe 1 martie. Fost comandant al Forței Quds – unitatea de operațiuni speciale a IRGC – el a jucat un rol cheie în dezvoltarea războiului asimetric și a operațiunilor de informații ale Iranului după războiul Iran-Irak. Demersul demonstrează amploarea influenței sale în structura actuală a puterii.

Competiția internă și slăbirea reformiștilor

Principala competiție după conflict va fi probabil în interiorul taberei conservatoare. Facțiunile reformiste și moderate au fost slăbite de natura existențială a conflictului și de tranziția bazei lor sociale tradiționale – clasa de mijloc – departe de politică. În timpul vieții lui Ali Khamenei, conducerea a folosit Frontul Paydari pentru a crea echilibru în cadrul taberei conservatoare și pentru a slăbi poziția reformiștilor.

Structura politică formală a Iranului nu diferă fundamental de cea dinaintea conflictului, dar implicarea sporită a comandanților IRGC în centrele decizionale politice reprezintă o abatere informală semnificativă. În prezent, noua conducere operează într-un sistem în care Mojtaba Khamenei nu joacă un rol absolut. Puterea a devenit descentralizată, transformată într-un consiliu de securitate colectiv distribuit între liderii militari.