Parisul răcește orașul cu apa din Sena: cel mai mare sistem centralizat de răcire din lume
Orașul dezvoltă o rețea subterană de 120 km care folosește apa fluviului pentru a răci muzee, spitale și birouri, reducând efectul de insulă de căldură urbană.
Parisul dezvoltă unul dintre cele mai mari sisteme centralizate de răcire din lume, bazat pe apa fluviului Sena, conform The Guardian. Rețeaua subterană, cu aproximativ 120 de kilometri de conducte, distribuie apă răcită către muzee, spitale, școli, birouri și hoteluri.
Cum funcționează sistemul
Apa rece din Sena este pompată printr-o conductă subterană, iar în paralel circulă apa încălzită provenită din clădiri. Cele două fluxuri sunt separate de un perete metalic, iar un schimbător de căldură transferă energia termică fără ca apa să se amestece. Apa răcită este apoi trimisă în clădiri, iar apa din Sena revine în fluviu cu o temperatură ușor mai ridicată.
Specialiștii spun că impactul asupra ecosistemului este redus, monitorizările arătând că variațiile de temperatură rămân în limitele impuse de normele de mediu.
Istoric și administrare
Proiectul a fost conceput în anii '90 de o filială a grupului energetic Engie, cu scopul de a reduce efectul de insulă de căldură urbană și consumul de energie. Din 2022, compania Fraîcheur de Paris administrează rețeaua, printr-un contract de concesiune de 20 de ani, în valoare de 2,4 miliarde de euro.
Planuri de extindere
Autoritățile locale intenționează să tripleze dimensiunea sistemului până în 2042, pentru a deservi peste 3.000 de clădiri din toate cartierele Parisului, inclusiv spitale, școli, creșe și cămine pentru vârstnici.
Avantaje față de aerul condiționat individual
Spre deosebire de aparatele individuale de aer condiționat, care evacuează căldura în exterior și contribuie la încălzirea suplimentară a orașului, sistemul centralizat limitează acest efect și reduce consumul total de energie. Experții consideră că soluția poate deveni un model pentru orașele afectate de temperaturi extreme, dar implementarea depinde de condițiile locale.
Exemple similare și limitări
Stockholm folosește apa Mării Baltice, iar Toronto valorifică apa Lacului Ontario pentru răcire. Totuși, modelul nu poate fi aplicat identic în orice oraș, deoarece necesită investiții mari, cerere ridicată și infrastructură urbană adaptată. De exemplu, Tamisa nu oferă condiții la fel de favorabile ca Sena, iar infrastructura subterană a Londrei este deja aglomerată. Ecologiștii subliniază că fiecare oraș trebuie să își adapteze soluțiile climatice propriilor caracteristici.
