PSD l-a demis pe Bolojan, dar l-ar putea susține premier pe Eugen Tomac. Analiză politică
După căderea guvernului Bolojan, PSD negociază un cabinet tehnocrat cu Eugen Tomac, apropiat al lui Traian Băsescu. Politologul Cristian Pîrvulescu explică pentru Adevărul costurile și riscurile acestei strategii.
După ce a provocat căderea guvernului condus de Ilie Bolojan, Partidul Social Democrat (PSD) se află acum în situația de a-l susține pentru funcția de prim-ministru pe Eugen Tomac, un apropiat al fostului președinte Traian Băsescu, și de a renunța la portofoliile pe care le deținea în Executiv. Politologul Cristian Pîrvulescu analizează pentru „Adevărul” această succesiune de evenimente și întreabă dacă beneficiile politice obținute de PSD justifică costurile și riscurile generate.
Obiectivul atins, dar cu prețul instabilității
Îndepărtarea lui Ilie Bolojan din fruntea Executivului a fost principalul obiectiv al social-democraților, însă costul acestei victorii politice riscă să fie instalarea unei perioade prelungite de instabilitate. În opinia politologului, nominalizarea lui Eugen Tomac și opțiunea unui cabinet tehnocrat reprezintă o soluție de compromis improvizată, care complică semnificativ procesul de guvernare și relația dintre Executiv și Parlament.
„PSD iese la fel de slăbit ca și ceilalți, pentru că nu mai participă la guvern, dar totuși au reușit să înlăture primul ministru. Au reușit să înlăture primul ministru care crea foarte mari probleme și a cărui plan de eradicare a PSD a devenit vizibil pentru toată lumea. Din punctul acesta de vedere, PSD și-a atins obiectivul. Nu are o alternativă rezonabilă în acest moment. Obiectivul său a fost înlăturarea lui Ilie Bolojan și, pentru a atinge acest obiectiv, trebuie să accepte situația dată. Nu are altă posibilitate. Știu că pare o ironie, dar asta este situația în acest moment”, spune Cristian Pîrvulescu.
Eroarea strategică a PSD: graba de a demite
Una dintre principalele erori strategice ale social-democraților a fost refuzul de a aștepta expirarea termenului de 45 de zile prevăzut pentru exercitarea mandatelor miniștrilor interimari. Dezbaterea a fost alimentată și de interpretările divergente în rândul constituționaliștilor. Unii consideră că, după expirarea perioadei de interimat, guvernul ar trebui să solicite un nou vot de încredere în Parlament, în timp ce alții susțin că aprobarea legislativului ar fi necesară doar pentru desemnarea noilor miniștri interimari.
„Eroarea pe care a făcut-o PSD a fost metoda prin care l-a înlăturat pe primul ministru, strategică, nu doar tactică. PSD a mizat pe faptul că va reuși să producă o debarcare rapidă a primului ministru, ceea ce nu s-a întâmplat. Dacă ar fi avut răbdare și ar fi așteptat cele 45 de zile din momentul în care și-au dat demisia miniștrii PSD din guvern, săptămâna viitoare s-ar fi împlinit cele 45 de zile și ar fi putut pune guvernul în situația de a depinde de votul de încredere. A fost o eroare de calcul. Nu știu cine i-a convins că nu s-ar vota la Curtea Constituțională și n-au avut răbdare. Cert este că, pentru ei, situația poate că nu este cea mai bună, dar în orice caz este mai bună decât cea care era în momentul în care domnul Bolojan era prim-ministru”, explică Pîrvulescu.
Popularitatea lui Bolojan, de conjunctură
O altă consecință a demiterii guvernului condus de Ilie Bolojan a fost creșterea semnificativă a încrederii publice în actualul premier interimar, care s-a poziționat ca principal exponent al opoziției față de PSD. În opinia politologului, valul de simpatie acumulat de Bolojan are un caracter conjunctural și este de așteptat să se estompeze treptat.
„O să scadă la fel de repede cum a crescut. Opinia publică se schimbă foarte mult. Ilie Bolojan nu este câștigătorul acestei strategii de comunicare, ultra-cunoscută, în primul rând celebra TINA, «There Is No Alternative», folosită de Margaret Thatcher, care pare să fie modelul său politic. Sugerând că nu există alternativă la politicile pe care le-a susținut. Ori întotdeauna există alternativă, mai bună sau mai rea. Și această susținere este riscantă. Când vorbiți despre susținere, vă referiți la 30%, nu? Cât înseamnă 30% în contextul susținerii publice din România? În România, oamenii politici nu sunt de încredere. Dacă comparați cu cifrele președintelui Iohannis la început de mandat, erau cifre de 70%. În momentul de față, situația este dramatică. Politicienii români nu beneficiază de încredere. Domnul Bolojan mizează și pe strategia antisistem, devenind luptător împotriva «sistemului corupt» pe care PSD l-a construit”, a explicat politologul.
