Studiu: 63% dintre angajați nu mai vor funcții de conducere; responsabilitățile, prea mari

Un studiu realizat în Marea Britanie pe 5.000 de salariați relevă o schimbare majoră în atitudinea față de promovări: doar 15% dintre cei care nu ocupă funcții de conducere consideră atractivă ideea de a deveni manager, în timp ce 63% spun că nu își doresc un astfel de rol. Cercetarea, efectuată de Ipsos Karian and Box, arată că două treimi dintre respondenți consideră că responsabilitățile managerilor au crescut semnificativ în ultimii ani.

De ce refuză angajații promovările?

Jack Evans, director de servicii pentru clienți la Ipsos Karian and Box, explică faptul că „rolul de manager a devenit disfuncțional”. Companiile au adăugat tot mai multe responsabilități și cerințe fără să regândească modul în care acest rol poate aduce valoare organizației.

Madi Rădulescu, Master Certified Coach și managing partner al MMM Consulting International, subliniază că de la manageri se așteaptă cunoașterea profundă a activității, capacitatea de a face față efortului pe termen lung și abilitatea de a lucra cu ierarhia superioară. Aceste așteptări creează o presiune considerabilă.

Echilibrul dintre viața profesională și cea personală, principala preocupare

Pe Reddit, sute de angajați au discutat despre refuzul promovărilor, iar principalul motiv invocat este pierderea echilibrului dintre viața profesională și cea personală. Un utilizator care a condus o echipă timp de zece ani a concluzionat că nu își dorește să conducă oameni, iar altul a afirmat că „urăște să fie manager” și regretă alegerea făcută.

Mulți participanți la discuție preferă să devină experți în domeniul lor decât să coordoneze echipe, iar unii subliniază că există căi alternative către venituri mari, cum ar fi rolurile de director bazate pe expertiză, fără subordonați.

Sentimentul de izolare și presiunea din ambele părți

Un alt utilizator descrie rolul de manager drept „cel mai singuratic rol”, în care primește critici atât de la superiori, cât și de la subordonați, și nu are colegi la același nivel cu care să se descarce. „Strategia este decisă de șeful meu, salariile și politicile sunt stabilite de resurse umane, iar eu doar transmit informațiile în ambele sensuri”, mărturisește acesta.

Madi Rădulescu observă că și companiile contribuie la această problemă, prin reducerea numărului de manageri, mai ales la mijlocul organizației. Astfel, presiunea asupra celor care rămân crește și mai mult.

Consecințe pentru organizații

Studiul indică o problemă reală pentru companii, care se confruntă cu dificultăți în a atrage talente către funcțiile de conducere. Pe măsură ce responsabilitățile managerilor cresc, iar echilibrul dintre viața profesională și cea personală se deteriorează, tot mai mulți angajați aleg să rămână în roluri de specialiști, refuzând promovările.