NATO: cheltuielile europene pentru apărare au crescut cu 20% într-un an, atingând un record istoric

Statele europene membre NATO și-au majorat cheltuielile pentru apărare cu aproximativ 20% într-un singur an, potrivit celor mai recente date publicate înaintea summitului Alianței de la Ankara. Investițiile vizează avioane de luptă, submarine, sisteme antiaeriene și infrastructură strategică, însă ritmul și prioritățile diferă semnificativ de la o țară la alta.

Creștere istorică a cheltuielilor militare europene

Potrivit rapoartelor NATO, ale SIPRI și ale Atlantic Council, cheltuielile militare ale statelor europene membre NATO au atins aproximativ 514 miliarde de euro, marcând cea mai mare creștere înregistrată din anii 1950. În același timp, cheltuielile militare ale Statelor Unite au scăzut cu circa 7,5%, până la aproximativ 800 de miliarde de euro, din cauza neaprobării de noi pachete majore de ajutor pentru Ucraina de către Congresul SUA.

Pentru prima dată, statele europene preiau o parte mai mare din responsabilitatea privind propria apărare. Cele mai mari creșteri sunt înregistrate în statele aflate pe flancul estic al NATO, precum Polonia, care alocă în prezent circa 4,5% din PIB pentru apărare, dar și Letonia și Estonia.

Norvegia și Germania, lideri la investiții

Norvegia a stabilit un record în cadrul Alianței, devenind primul stat european care cheltuiește mai mult pentru apărare pe cap de locuitor decât Statele Unite. Fiecare cetățean norvegian contribuie, în medie, cu aproximativ 3.000 de euro anual la bugetul apărării, comparativ cu circa 2.500 de euro în SUA.

Cea mai spectaculoasă creștere aparține Germaniei. Berlinul și-a majorat bugetul apărării cu 24%, până la aproximativ 97 de miliarde de euro, devenind astfel cel mai mare investitor european în domeniul militar. Pentru a finanța aceste investiții fără a încălca regulile bugetare, Germania utilizează un fond special, denumit Sondervermögen, creat în afara bugetului obișnuit, a cărui implementare a necesitat modificarea Constituției.

Belgia, în urmă la modernizare

Nu toate statele membre au același ritm al investițiilor. Belgia este menționată în mai multe rapoarte drept unul dintre statele care investesc mai puțin în modernizarea armatei. Deși alocă aproximativ 2% din PIB pentru apărare, conform vechiului obiectiv NATO, această valoare este considerată acum doar un prag minim. O mare parte din bugetul belgian este destinată salariilor, pensiilor și cheltuielilor de funcționare, în timp ce doar circa 13% este direcționată către achiziția de echipamente noi, precum avioanele de luptă F-35, fregatele și navele de deminare.

Investiții în tehnologii moderne

Țările care și-au mărit semnificativ bugetele investesc în tehnologii moderne de luptă. Germania a comandat noi avioane de luptă Eurofighter, submarine, sisteme de apărare antiaeriană Patriot și sute de sisteme Skyranger 30, concepute special pentru interceptarea dronelor la costuri reduse. Necesitatea unor astfel de sisteme a devenit evidentă în războiul din Ucraina, unde drone relativ ieftine sunt adesea interceptate cu rachete extrem de costisitoare.

Regatul Unit direcționează zeci de miliarde de lire sterline către înlocuirea submarinelor nucleare din clasa Dreadnought și dezvoltarea unor noi submarine de atac în cadrul parteneriatului AUKUS, realizat împreună cu Statele Unite și Australia. Aceste programe reprezintă baza capacității britanice de descurajare nucleară și absorb o parte importantă din creșterea bugetului militar.

Noul obiectiv NATO și infrastructura critică

Noul obiectiv al NATO presupune alocarea a 3,5% din PIB pentru cheltuieli militare clasice – tancuri, avioane, muniții și trupe – iar 1,5% pentru investiții conexe apărării. Acestea includ securitatea cibernetică, protejarea infrastructurii energetice, cablurile submarine de comunicații și creșterea rezilienței societății în fața atacurilor hibride.

Experții atrag atenția că multe state investesc insuficient în infrastructura necesară deplasării rapide a trupelor și echipamentelor. În numeroase țări, podurile, porturile, bazele militare și rețelele de transport primesc doar între 1% și 2% din bugetele apărării, ceea ce creează riscul existenței unor armate foarte bine echipate pe hârtie, dar care întâmpină dificultăți logistice în caz de conflict.