Povestea emoționantă a unui tânăr de 23 de ani care a adoptat 9 copii dintr-un orfelinat din Ucraina
Andrii Vidiuk și soția sa, Olena, ambii de 23 de ani, cresc 10 copii – unul biologic și nouă adoptați – și își dedică viața familiei lor numeroase.
La doar 23 de ani, Andrii Vidiuk și soția sa, Olena, din comunitatea Liov, Ucraina, cresc 10 copii – unul biologic și nouă adoptați dintr-un orfelinat. Povestea lor a fost prezentată de Consiliul Local Lvov cu ocazia Zilei Tatălui.
Inspirația pentru adopție
Andrii și Olena au fost inspirați să adopte copii după ce au lucrat ca voluntari într-un orfelinat. „Ne doream să fim părinți nu doar pentru propriii noștri copii, ci și să oferim o șansă celor din orfelinat. Totul a venit natural. Am devenit părinți pentru 9 copii deodată. I-am născut cu inima!”, a declarat Andrii.
În copilărie, Andrii își imagina că va avea mulți copii, iar acum visul i s-a împlinit. Părinții și rudele i-au susținut imediat decizia.
Solomia, fetița care i-a ales
Printre cei nouă copii adoptați se numără și Solomia, o fetiță care le-a captat atenția prin personalitatea ei. „Soția mea glumește mereu că Solomia ne-a ales pe noi. La centrele de zi și taberele la care participam, ea ne întreba mereu când o vom lua acasă. A fost imposibil să o ignorăm. Odată cu ea, i-am adoptat și pe ceilalți copii”, a povestit Andrii.
Viața de zi cu zi
Diminețile în familia Vidiuk sunt dedicate pregătirii copiilor pentru școală și grădiniță. „Trebuie să trezim copiii mai mari, iar între timp, soția pregătește micul dejun sau o fac chiar copiii. Apoi îi duc pe cei mici la grădiniță sau la școală. Lucrez de acasă, ceea ce îmi permite să mă ocup de ei”, explică Andrii.
Trei dintre copiii adoptați suferă de hemofilie, o afecțiune genetică rară, și au nevoie de tratament intravenos de două ori pe săptămână. „Tot procesul ne ocupă aproape o zi întreagă, dar nu putem să neglijăm administrarea tratamentului”, a precizat Andrii.
Un tată tânăr și cool
În pofida provocărilor, Andrii susține că a fi un tată tânăr și cu mulți copii este o experiență deosebită. „Majoritatea părinților adoptivi pe care îi cunosc sunt mai în vârstă decât mine, dar avem mereu subiecte de discuție legate de copii”. Nu există o împărțire clară a responsabilităților: „Pot repara ceva în casă, pot găti, pot spăla rufe sau pot face curățenie”.
Andrii le-a spus copiilor că nu trebuie să-i spună „tată” dacă nu simt, dar aproape toți o fac, cu excepția celor mai mari. Soția sa, Olena, îl descrie ca fiind „o persoană super-bună, un tată cool, foarte amabil, tânăr și pe aceeași lungime de undă cu ei”.
Cea mai mare dorință a lui Andrii este ca toți copiii săi să crească fericiți și să-și facă propriile familii. „Spunem mereu că în casa noastră, în primul rând, există dragoste!”, conchide el.
