Daniel Dăianu: Nu modelul de creștere, ci erorile de politici și slăbiciunea instituțiilor sunt vinovate pentru dezechilibrele României

Președintele Consiliului Fiscal, Daniel Dăianu, a declarat că dezechilibrele macroeconomice ale României nu sunt cauzate de modelul de creștere, ci de erori de politici macroeconomice și de calitatea slabă a instituțiilor. Declarația a fost făcută în contextul dezbaterilor recente privind epuizarea modelului de creștere economică, subiect abordat la ultima reuniune a Asociației Analiștilor Financiar-Bancari (AAFB) din iunie.

Contextul dezbaterii privind modelul de creștere

La reuniunea AAFB s-a discutat despre epuizarea modelului de creștere din România, cu argumente relevante. Ultimul raport anual al BNR include o secțiune despre competitivitate, decalajele tehnologice și implicațiile inteligenței artificiale, care pot accentua aceste decalaje. Dăianu subliniază că discuția nu trebuie să inducă confuzia că modelul de creștere este principala sursă a dificultăților macroeconomice.

El atrage atenția că analiza nu poate fi redusă la raportul investiție-economisire și trebuie să ia în considerare mediul internațional: fragmentare, conflicte comerciale, riscuri pentru stabilitatea sistemului financiar internațional, dereglementarea, expansiunea actorilor non-bancari și a activelor crypto, precum și impactul AI.

Întrebări privind creșterea economică globală

Dăianu amintește că întrebări legate de depășirea decalajelor de dezvoltare există de mult timp. Unele economii emergente, precum China și Coreea de Sud, au reușit să iasă din „capcana venitului mediu” prin rate remarcabile de investire și economisire internă. Altele, precum țările latino-americane, au avut evoluții sinuoase din cauza dependenței de cale și a piedicilor structurale.

Potrivit economistului, dinamica economică poate fi explicată prin acumulare de capital și câștiguri de productivitate, dar „rezidualul lui Solow” include factori greu de cuantificat, precum calitatea instituțiilor și capacitatea de inovare, în linie cu teoria endogenă a creșterii promovată de Paul Romer, Philippe Aghion și Peter Howitt.

Globalizarea și schimbările de paradigmă

Dăianu remarcă faptul că globalizarea, deși încurajată după Al Doilea Război Mondial, a generat crize financiare și dezindustrializare în Vest, în timp ce China și alte economii emergente s-au dezvoltat spectaculos. Acest lucru a dus la apeluri pentru măsuri protecționiste și strategii industriale în SUA și Europa, exemplificate de Raportul Draghi.

În Uniunea Europeană, există o relație centru-periferie, deși procesele de convergență au fost intense în țările din centrul și estul Europei după 2004, sprijinite de fonduri structurale. Polonia și Cehia nu mai pot fi considerate economii emergente, iar Estonia se remarcă prin digitalizare și educație. Totuși, UE are un dezavantaj competitiv din cauza costurilor ridicate ale energiei, de câteva ori mai mari decât în SUA și China.

Provocări pentru România

Dăianu concluzionează că problema modelului de creștere se discută intens în UE, în contextul inferiorității față de SUA și China în tehnologiile de vârf și utilizarea AI. Dincolo de riscurile sistemice și incertitudinile legate de AI, este esențial ca România să se concentreze pe corectarea erorilor de politici și pe întărirea instituțiilor pentru a depăși dezechilibrele macroeconomice.