Solstițiul de vară 2026: pe 21 iunie, cea mai lungă zi din an în România, cu 15 ore și 32 de minute de lumină

Pe 21 iunie 2026, la ora 11:24, România va marca solstițiul de vară, fenomenul astronomic care dă startul oficial sezonului estival în emisfera nordică. Evenimentul aduce cea mai lungă zi și cea mai scurtă noapte din an, Soarele atingând punctul maxim pe bolta cerească. După acest moment, durata zilelor va începe să scadă treptat, în timp ce nopțile vor deveni tot mai lungi, până la solstițiul de iarnă din 21 decembrie.

Durata luminii naturale în România

În România, solstițiul de vară din 2026 va aduce cea mai lungă zi din an, cu aproximativ 15 ore și 32 de minute de lumină naturală. Fenomenul marchează perioada în care durata intervalului dintre răsărit și apus atinge valoarea maximă. Totodată, Soarele va ajunge la cea mai mare altitudine pe cer pentru latitudinile țării noastre, ridicându-se la aproximativ 67°52′ deasupra orizontului. Această poziționare explică numărul ridicat de ore de lumină și intensitatea mai mare a radiației solare specifice începutului verii astronomice.

Semificația termenului „solstițiu”

Termenul „solstițiu” își are originea în latinescul „solstitium”, care poate fi tradus prin expresia „Soarele stă”. Denumirea face referire la impresia că astrul își oprește pentru scurt timp deplasarea aparentă pe bolta cerească înainte de a-și schimba direcția. Potrivit specialiștilor în astronomie, solstițiul de vară este însoțit și de prelungirea intervalului de crepuscul, perioada de lumină difuză dintre apus și lăsarea întunericului, respectiv dintre sfârșitul nopții și răsărit. În această perioadă a anului, durata crepusculului atinge valorile maxime.

Fenomenul „nopților albe” la latitudini nordice

La latitudini nordice, efectul este mult mai evident și poate genera fenomenul cunoscut drept „nopți albe”. În aceste regiuni, cerul rămâne luminat pe parcursul întregii nopți, iar întunericul devine aproape imperceptibil.

Explicația astronomică a solstițiului

Solstițiul de vară are loc în momentul în care longitudinea astronomică a Soarelui ajunge la 90°, eveniment care marchează începutul oficial al verii astronomice în emisfera nordică. Fenomenul este determinat de mișcările Pământului, respectiv rotația în jurul propriei axe și revoluția în jurul Soarelui. Un rol esențial îl are și înclinația axei terestre, de 66°33′ față de planul orbitei. Această caracteristică face ca radiația solară să fie distribuită diferit între cele două emisfere, explicând atât alternanța anotimpurilor, cât și modificările periodice ale duratei zilei și nopții de-a lungul anului.

Din perspectiva unui observator aflat pe Terra, Soarele pare să urmeze anual o traiectorie pe ecliptică, deplasându-se, în medie, cu aproximativ un grad pe zi. La momentul solstițiului de vară, astrul se află la 23°27′ nord de ecuatorul ceresc, deasupra Tropicului Racului, poziție care corespunde celui mai înalt punct atins pe bolta cerească în emisfera nordică, potrivit explicațiilor oferite de Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din București.