Psihologul Radu Leca: A pune copilul să aleagă între părinți după divorț este un abuz emoțional devastator

În contextul divorțurilor, conceptul de „liber arbitru” al copilului este adesea promovat ca un principiu de aur, însă psihologul Radu Leca atrage atenția că această practică ascunde o formă subtilă și distructivă de abuz emoțional. Atunci când instanțele sau specialiștii transferă responsabilitatea alegerii locuinței sau a timpului de vizită pe umerii copilului, acesta este condamnat la un conflict de loialitate sfâșietor, fiind forțat să își renege o parte din propria identitate pentru a supraviețui emoțional.

Copiii, monedă de schimb în disputele părinților

Loredana Iriciuc, realizatoarea emisiunii „Părinți Prezenți”, subliniază că dezbaterile din cadrul campaniei de prevenire a alienării parentale, desfășurată de PărințișiPitici.ro împreună cu psihologul Radu Leca, au scos la iveală modul în care copiii devin monedă de schimb sau arbitri neputincioși în disputele dintre adulți. În loc să fie protejați de consecințele separării, copiii sunt aruncați în prima linie a frontului și li se cere să facă o alegere pe care niciun om nu ar trebui să o facă vreodată.

Radu Leca respinge cu fermitate ideea că un minor ar trebui pus în postura de a alege între tatăl și mama sa. „Divorțul presupune o alegere. Sunt mii de specialiști care spun: «E normal să aleagă!». Păi nu este normal să aleagă!”, declară psihologul. El explică faptul că, prin falsul argument al „dreptului la opinie”, specialiștii ignoră teroarea psihologică invizibilă sub care se află copilul, care știe că, după ce alege un părinte, îl va răni sau mânia pe celălalt, generând anxietate de separare și vinovăție patologică.

Dubla alienare parentală – un scenariu de coșmar

Dacă alienarea parentală unilaterală este devastatoare, situația în care ambii părinți, orbiți de ură, folosesc tehnici de alienare reciproc este și mai gravă. În acest caz, copilul este sfâșiat între două forțe manipulative, fără un „părinte de refugiu” unde să își poată regla emoțiile. Fiecare weekend devine o sesiune intensă de spălare a creierului, urmată de o alta identică. Radu Leca avertizează asupra prăbușirii complete a stabilității emoționale a minorului: „Există posibilitatea ca amândoi să fie alienatori? Ba da! Atunci să văd eu cât de normal o să fie copilul care va avea de ales dintre doi părinți alienatori!”

În acest scenariu, copilul își pierde reperele de siguranță și dezvoltă o personalitate duplicitară: când este cu tatăl, repetă poezia urii împotriva mamei; când se întoarce la mamă, devine un soldat care îl denigrează pe tată. Această dedublare emoțională distruge încrederea în adulți și fragmentează structura de personalitate, deschizând calea către tulburări grave de atașament, anxietate generalizată, depresie clinică și comportamente de auto-vătămare la adolescență. „Copilul nu mai alege din dragoste. El alege din instinctul pur de conservare în fața a doi agresori care pretind că îl iubesc în timp ce îl folosesc ca scut și armă de distrugere reciprocă”, subliniază psihologul.

Soluții pentru protejarea copilului

Pentru a salva sufletul copilului prins în acest angrenaj, este nevoie de o schimbare în rândul specialiștilor din justiție și protecția copilului, precum și în comportamentul părinților. Primul pas este recunoașterea faptului că stabilitatea copilului depinde de păstrarea ambelor figuri parentale în viața sa. Părintele vizat trebuie să învețe să răspundă atacurilor cu calm și să îi ofere copilului un spațiu de adevăr demontat cu blândețe.

Radu Leca face un apel la responsabilitatea morală a părinților: „Mesajul meu pentru părinți este acesta, uitându-mă în ochii voștri: atunci când puneți copilul să aleagă, îl răniți profund. Nu lăsați orgoliul să distrugă sufletul celui mai nevinovat dintre voi.”