Cum a apărut cafeaua decofeinizată dintr-un transport inundat cu apă de mare

În 1902, comerciantul german Ludwig Roselius a pierdut un transport de cafea care a fost inundat cu apă de mare în timpul traversării Atlanticului. În loc să arunce marfa, a analizat boabele și a descoperit că acestea își păstraseră aroma, dar conținutul de cofeină scăzuse semnificativ. Această observație a stat la baza primului proces industrial de decofeinizare, brevetat în 1906.

De la accident la inovație

Roselius, provenind dintr-o familie implicată în comerțul cu cafea din Bremen, a fost motivat de decesul tatălui său, pus pe seama consumului excesiv de cafea. A căutat o metodă de a elimina cofeina fără a altera gustul. Soluția a venit în 1903, când un transport de boabe verzi de cafea a ajuns la Bremen după ce fusese inundat cu apă de mare. Boabele își păstraseră aroma, dar cofeina scăzuse. Roselius a perfecționat procesul, care implica umezirea boabelor cu o soluție salină, expunerea la vapori și apoi extragerea cofeinei cu benzen.

Benzenul, o alegere controversată

La începutul secolului XX, benzenul era utilizat pe scară largă în industrie și nu era considerat periculos. Abia în a doua jumătate a secolului, studiile au demonstrat legătura dintre expunerea la benzen și anumite forme de cancer, inclusiv leucemia mieloidă acută. Ca urmare, metoda originală a lui Roselius a fost abandonată. În anii 1970, producătorii au renunțat la benzen și au adoptat metode alternative, precum Swiss Water Process, care folosește apă și filtre pe bază de carbon pentru a elimina cofeina fără solvenți sintetici.

Marketing și expansiune

Roselius a fondat compania Kaffee HAG (Kaffee Handels-Aktien-Gesellschaft) și a construit o campanie de marketing bazată pe riscurile cofeinei pentru sănătate. Reclamele asociau cofeina cu tulburările de somn, nervozitatea și problemele cardiovasculare. A trimis mostre gratuite medicilor din Europa, obținând recomandări care au schimbat percepția publică. În Franța, cafeaua a fost lansată sub numele Sanka (prescurtare de la „sans caféine”), iar în SUA a devenit atât de populară încât, timp de decenii, mulți americani foloseau numele Sanka ca sinonim pentru cafeaua decofeinizată.

Un inventator controversat

În Germania interbelică, Roselius a avut contacte cu lideri ai Partidului Nazist și a oferit sprijin financiar formațiunii în anii săi de ascensiune. A avut o întrevedere privată cu Adolf Hitler la Bremen, în 1922, și împărtășea idei naționaliste. Aceste aspecte biografice nu șterg contribuția sa la dezvoltarea industriei cafelei, dar completează portretul unui personaj complex.

Cafeaua decofeinizată astăzi

Cafeaua decofeinizată nu este complet lipsită de cofeină. În SUA, un produs poate fi etichetat drept decaf dacă are eliminată cel puțin 97% din cofeina inițială. În Uniunea Europeană, limita maximă admisă este de 0,1% cofeină reziduală raportată la greutatea cafelei prăjite. O ceașcă de cafea decofeinizată conține, în general, între 2 și 15 miligrame de cofeină, comparativ cu 80–120 de miligrame într-o ceașcă de cafea filtrată obișnuită.

Primul experiment de eliminare a cofeinei din cafea a fost realizat încă din 1820 de chimistul german Friedlieb Ferdinand Runge, la cererea scriitorului Johann Wolfgang von Goethe, dar descoperirea a rămas o curiozitate de laborator timp de aproape un secol.