Studiu: Oamenii sunt „maiștrii râsului” comparativ cu primatele, arată o cercetare prin gâdilat
Un studiu publicat în Communications Biology a analizat râsul primatelor prin gâdilarea maimuțelor antropoide, descoperind că oamenii au cea mai mare diversitate și flexibilitate în exprimarea râsului, ceea ce oferă indicii despre evoluția comunicării.
Un nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Warwick a încercat să afle de ce râd maimuțele, folosind o metodă neobișnuită: gâdilarea maimuțelor antropoide. Rezultatele, publicate în revista Communications Biology, arată că oamenii sunt „maiștrii râsului”, având cea mai mare diversitate în modul de a râde.
Metodologia studiului
Cercetătorii au înregistrat râsete de la 13 pui de urangutani, gorile, bonobo și cimpanzei aflați în captivitate, precum și de la patru copii. Au exclus adulții, presupunând că cei mici își modifică mai puțin râsul din cauza presiunii sociale. Experimentul a inclus atât gâdilatul, cât și jocul liber, pentru a compara ritmurile râsului.
Rezultate: oamenii, cei mai flexibili
Studiul a arătat că oamenii pot trece cu ușurință de la un chicotit discret la un hohot zgomotos și își schimbă ritmul râsului în funcție de context. În schimb, maimuțele antropoide tind să folosească modele și ritmuri constante. „Cred că putem spune că suntem maeștrii râsului”, a declarat autoarea principală, Chiara De Gregorio.
Toate speciile au râs într-un ritm regulat atunci când erau gâdilate, fiecare izbucnire fiind separată de pauze aproape egale. În timpul jocului, ritmul devenea mai neregulat, probabil din cauza mișcării. Oamenii râd într-un ritm mai rapid decât celelalte primate și sunt singura specie care își modifică viteza râsului în funcție de situație.
Implicații evolutive
Cercetătorii consideră că diferențele în râs oferă indicii importante despre evoluția capacității noastre de comunicare. Râsul este o formă universală de exprimare vocală non-lingvistică la oameni și, fiind prezent la toate marile maimuțe antropoide, oferă un reper valoros pentru înțelegerea evoluției controlului vocal care a făcut posibil limbajul.
De asemenea, cimpanzeii și bonobo, cele mai apropiate rude ale noastre, au avut un ritm al râsului mai rapid decât gorilele și urangutanii, sugerând că flexibilitatea vocală a crescut pe parcursul evoluției.
Limitări și perspective
Autorii subliniază că studiul a inclus un număr redus de participanți, astfel că vor fi necesare cercetări suplimentare pentru confirmarea concluziilor. Totuși, rezultatele sugerează că felul în care râdem spune mult mai multe despre evoluția și comunicarea umană decât s-a crezut până acum.
