Sacrificiul copiilor incași de pe vulcanul Llullaillaco a avut loc în jurul anului 1499
Noi analize cu radiocarbon au restrâns data exactă a sacrificiului celor trei mumii copii descoperite în Anzi, sugerând că acesta a avut loc în perioada de extindere maximă a Imperiului Inca, sub domnia lui Huayna Capac.
Trei dintre cele mai bine conservate mumii din America de Sud continuă să dezvăluie secretele civilizației incașe. Descoperite în 1999 pe vârful vulcanului Llullaillaco, la granița dintre Argentina și Chile, corpurile a trei copii au fost păstrate excepțional datorită temperaturilor scăzute și condițiilor climatice dure.
O cronologie mai precisă a sacrificiului
Deși analizele anterioare indicaseră o perioadă cuprinsă între 1430 și 1520, o echipă internațională de cercetători a reușit să restrângă data exactă. Studiind resturile vegetale descoperite alături de adolescenta cunoscută sub numele de „Fecioara din Llullaillaco” – porumb, manioc și frunze de coca –, specialiștii au aplicat datarea cu radiocarbon. Rezultatele sugerează că sacrificiul a avut loc cel mai probabil în jurul anului 1499.
Contextul istoric și semnificația ritualului
Anul 1499 coincide cu domnia împăratului Huayna Capac, unul dintre ultimii mari conducători ai Imperiului Inca, sub care teritoriul statului a atins extinderea maximă. Zona vulcanului Llullaillaco fusese integrată relativ recent în imperiu, iar cercetătorii cred că sacrificiul ar fi putut avea un rol strategic: consolidarea autorității incașe și întărirea coeziunii într-o regiune nou cucerită.
Documente istorice ulterioare sosirii europenilor menționează că Huayna Capac a efectuat călătorii în sudul imperiului și a organizat ceremonii religioase importante, inclusiv sacrificii de copii. Deși nu există dovezi directe care să lege aceste relatări de cazul de la Llullaillaco, coincidența temporală este considerată semnificativă.
Implicațiile descoperirii
Noua cronologie îi determină pe specialiști să privească evenimentul dintr-o perspectivă mai largă. Pe lângă dimensiunea spirituală, ritualurile de sacrificiu reprezentau un instrument prin care conducătorii reafirmau puterea imperiului și mențineau coeziunea într-un teritoriu vast. Mai mult, aceste ceremonii ar fi putut fi organizate într-o perioadă percepută ca instabilă, cu puțin timp înainte ca lumea incașă să fie schimbată definitiv de sosirea europenilor și de bolile aduse de aceștia.
Studiul oferă astfel nu doar o dată exactă, ci și o înțelegere mai profundă a contextului politic și social al Imperiului Inca la apogeul său.
