România coboară pe locul 61 în topul global al competitivității, sub Peru și Columbia

România continuă să piardă teren în competiția globală dintre economii și ajunge în 2026 pe locul 61 din 70 de state analizate în clasamentul realizat de IMD World Competitiveness Center. Potrivit acestuia, mai bine decât noi stau Peru, Columbia și Argentina.

Scădere semnificativă într-un singur an

Țara noastră a coborât 12 poziții față de anul anterior și rămâne în zona inferioară a ierarhiei, într-un top în care diferențele dintre economiile performante și cele vulnerabile devin tot mai vizibile.

România este devansată de țări precum Polonia (locul 41), Ungaria (51) și Bulgaria (56), dar este în fața unor țări precum Mexic (locul 62) și Slovacia (locul 63).

Recomandări pentru redresare

Rezultatele Anuarului Competitivității Mondiale 2026 arată că România trebuie să ia măsuri pentru eficientizarea cheltuielilor publice pentru a reduce deficitul bugetar; să accelereze investițiile în domenii precum cercetare, dezvoltare și inovare; să furnizeze sprijin companiilor pentru a implementa transformarea digitală însoțită de modernizarea competențelor digitale; să îmbunătățească sistemele de sănătate și educație și să modernizeze industria națională de apărare.

Metodologia IMD

IMD nu construiește un simplu top al bogăției sau al PIB-ului, ci o evaluare complexă a modului în care funcționează o economie în ansamblu. Competitivitatea este definită prin patru piloni mari: performanță economică, eficiență guvernamentală, eficiență a mediului de afaceri și infrastructură.

În această logică, nu contează doar cât produce o economie, ci cât de bine funcționează instituțiile, cât de predictibil este mediul fiscal și cât de ușor pot companiile să crească și să atragă investiții. Raportul combină date statistice cu percepții ale mediului de business, ceea ce îl transformă într-un barometru al încrederii economice globale.

Comparații regionale

Poziția 61 din 70 plasează România într-o zonă de vulnerabilitate competitivă clară, mai ales prin comparație regională. Țara pierde 12 poziții într-un singur an, ceea ce sugerează nu doar stagnare, ci o deteriorare relativă față de alte economii care avansează mai rapid.

În clasamentul din 2026, România este depășită inclusiv de state precum Columbia, care ocupă locul 59, și de Peru, aflat pe 60, ambele economii situate imediat deasupra României.

Liderii globali

La polul opus al clasamentului, imaginea este dominată de economii extrem de puternice și stabile. Singapore, Hong Kong și Elveția conduc topul global, urmate de Taiwan, Emiratele Arabe Unite, Danemarca și Irlanda, într-un amestec de modele economice bazate pe eficiență administrativă, investiții în tehnologie și stabilitate instituțională.

Europa rămâne bine reprezentată în zona de mijloc și sus a clasamentului, însă diferențele interne sunt semnificative. Țări precum Olanda, Suedia, Germania sau Regatul Unit continuă să performeze relativ bine, în timp ce economiile din sud și estul continentului rămân în partea inferioară.

În acest context, România se află sub economii din regiune precum Polonia, Cehia, Lituania sau Slovenia, care reușesc să mențină o poziție mai bună în ceea ce privește atractivitatea pentru investiții și stabilitatea mediului de afaceri.

Zona inferioară a clasamentului

Dacă partea superioară a clasamentului este dominată de economii ultra-performante, partea de jos reflectă dezechilibre structurale severe. Pe ultimul loc din cele 70 de economii analizate se află Venezuela, clasată pe poziția 70, cu un scor de 22,4 puncte.

Diferența față de România este semnificativă, de aproape 40 de poziții, însă nu spune doar o poveste despre decalaj, ci despre prăbușirea capacității economice într-un sistem marcat de instabilitate profundă. Venezuela rămâne un reper negativ al clasamentului, în timp ce România, deși mult mai sus, se află tot în zona joasă a ierarhiei.

Imediat sub România se află Mexic pe locul 62 și Slovacia pe locul 63. Ambele economii sunt apropiate ca scor și confirmă faptul că zona de coadă a clasamentului este compusă din state cu provocări similare: productivitate scăzută, eficiență instituțională redusă sau volatilitate macroeconomică.

Faptul că România se află doar puțin peste acest grup arată cât de strânsă este competiția în partea inferioară a clasamentului și cât de ușor pot fi pierdute poziții în lipsa unor reforme consistente.

Concluzii

Dincolo de poziția în sine, indicatorii IMD sugerează o economie aflată într-o fază de vulnerabilitate competitivă, în care diferența nu mai este doar față de economiile dezvoltate, ci și față de state emergente care reușesc să recupereze mai rapid.

În timp ce economii asiatice și din zona Golfului avansează prin stabilitate și investiții strategice, România rămâne blocată într-o zonă median-inferioară, fără o direcție clară de creștere în ierarhia globală.