Sânzienele și Sfântul Ion de Vară, sărbătorite pe 24 iunie: tradiții, interdicții și Ziua Iei

Pe 24 iunie, românii sărbătoresc simultan Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, Sânzienele (sau Drăgaica) și Ziua Iei. Este o zi cu încărcătură simbolică puternică, în care tradițiile populare se împletesc cu cele religioase.

Sfântul Ion de Vară și Sânzienele

În funcție de zonă, unul dintre aceste staturi capătă rol principal. În Bucovina, Sfântul Ion de Vară este identificat cu Sfântul Ioan cel Nou, ale cărui moaște se află la Suceava. Oamenii merg în pelerinaj, iar legendele spun că sfântul era păstor și vedea cerul deschis. În alte regiuni, sărbătoarea este dominată de Sânziene – zâne bune care zboară noaptea, aducând noroc pentru holde și sănătate, dar care devin rele dacă sunt supărate.

Tradiții de Sânziene: cununi și plante de leac

Fetele culeg flori de sânziene (albe sau galbene) și împletesc cununi și cingători. Cingătorile se poartă peste zi, iar seara se pun la uscat pentru leacuri. Cununile se așază pe casă – fiecare membru al familiei are cununa lui. Modul în care se usucă, sunt luate de vânt sau cad prevestește norocul, căsătoria sau moartea. De asemenea, se strâng plante de leac, deoarece până la Rusalii plantele erau considerate „ciupite de Iele”. În această noapte se caută „iarba fiarelor”, care descuie lacăte – un procedeu implică târârea unui lacăt legat cu sfoară prin iarbă până se desface. Este interzis să te scalzi de Sânziene.

Drăgaica – o sărbătoare aparte

În alte zone, sărbătoarea se numește Drăgaică. Câteva fete frumoase sunt alese Drăgăici, iar una se îmbracă în mireasă, având puteri deosebite: dă bob grâului, miros florilor. După ce a fost Mireasă-Drăgaică, fata nu se poate căsători timp de trei ani, pentru a se curăța de forțele luminoase. O altă variantă implică patru fete, dintre care două îmbrăcate bărbătește. La românii din Balcani, sărbătoarea se numește Taghiani și include căldări cu apă împodobite cu flori și bijuterii de argint.

Semnificația religioasă

Biserica sărbătorește de obicei ziua morții sfinților, dar pentru Sfântul Ioan Botezătorul se face excepție, celebrându-se nașterea – numit „Luceafărul” care pregătește nașterea „Soarelui”, Iisus Hristos. Nașterea lui Ioan din Elizabeta, la bătrânețe, prefigurează minunea nașterii din Fecioară.

Ziua Iei

Ia sau cămașa albă este piesa de bază a costumului popular, însoțind țăranul de la naștere la moarte. Muzeul Țăranului Român deține aproximativ 4.500 de cămăși țărănești, fiecare cu rol specific: de duminică, de sărbătoare, de nuntă, de mort, de feciorie, de văduvie, de Crăciun, de Paști sau de soacră. Cămașa de Drăgaică este cea mai frumoasă dintre cămășile de zestre, purtată de fata aleasă Drăgaică, fiind legată de ritul agrar al Sânzienelor.