77 de schelete fără cap descoperite într-o groapă comună neolitică în Slovacia
Arheologii au găsit 77 de schelete decapitate într-un sit neolitic din Slovacia, datând de acum 7.000 de ani. Craniile lipsesc, iar cercetătorii investighează dacă este vorba de un ritual funerar sau de sacrificii umane.

Cu aproximativ 7.000 de ani în urmă, un eveniment neobișnuit a avut loc lângă orașul Vráble din Slovacia. Arheologii au excavat un sit funerar neolitic conținând 77 de schelete decapitate. Cercetătorii încearcă să stabilească dacă este vorba de un masacru, o epidemie sau un ritual necunoscut.
Descoperirea sitului
Săpăturile au început în 2012, relevând o așezare neolitică locuită între 5250 și 4950 î.Hr., cu aproximativ 300 de case împărțite în trei cartiere și un șanț perimetral. În 2016 și 2017 au fost descoperite câteva morminte, dar abia în 2022 arheologii au realizat amploarea descoperirii: în interiorul șanțului se aflau 77 de indivizi decapitați, ale căror cranii lipseau complet. Singura excepție este un copil, al cărui craniu a rămas intact, un mister încă neelucidat.
Analiza oaselor
Toate corpurile au fost îngropate aproximativ în aceeași perioadă, iar o examinare recentă a oaselor sugerează că rămășițele au fost așezate cu grijă, urmând „aranjamente aparent tipizate”. Dr. Katharina Fuchs, antropolog biolog la Universitatea din Kiel, a declarat că „primele analize sugerează că nu au avut loc decapitări violente, ci mai degrabă o îndepărtare dibace și chirurgicală a craniilor”. Depunerea corpurilor ar fi putut face parte din practici complexe, posibil sacrificii umane sau rituri funerare care acordau o atenție specială craniului.
Interpretări și cercetări viitoare
Înțelegerea acestor practici necesită renunțarea la presupunerile moderne, potrivit profesorului Martin Furholt de la Universitatea din Kiel. Cercetătorii vor utiliza analize de izotopi și ADN pentru a clarifica originile geografice, dieta și legăturile de rudenie ale celor îngropați. Situl de la Vráble este unic în zonă, dar practici similare de îndepărtare a craniilor sunt documentate în sud-estul Europei și sud-vestul Asiei, sugerând un context regional mai larg.