Cochiliile scoicilor sunt făcute din carbonat de calciu și pot avea sute de ani
Cochiliile de pe plaje sunt alcătuite în principal din carbonat de calciu și pot atinge vârste impresionante, cum ar fi exemplarul Ming de 507 ani. Specialiștii recomandă să nu le luăm acasă, pentru a proteja ecosistemele marine.
Cochiliile împrăștiate pe plajă sunt pentru mulți simbolul liniștii și al vacanțelor petrecute la malul mării. Puțini se gândesc însă că fiecare cochilie are propria poveste, putând călători mii de kilometri și petrece sute sau chiar mii de ani în ocean înainte de a ajunge pe nisip. Din ce sunt făcute, de fapt, cochiliile scoicilor?
Compoziția și rolul cochiliilor
Cochiliile sunt învelișurile dure ale moluștelor, alcătuite în principal din carbonat de calciu. Rolul lor principal este de a proteja corpul moale al animalului. După moartea moluștei, cochilia rămâne goală și este purtată de curenți și valuri până pe țărm. În timpul acestei călătorii, multe cochilii sunt șlefuite, fisurate sau sparte de forța apei, motiv pentru care unele par impecabile, iar altele sunt deteriorate.
Moluștele nu își schimbă cochilia
Spre deosebire de crustacee, care își schimbă periodic exoscheletul, moluștele își păstrează aceeași cochilie toată viața, adăugându-i permanent noi straturi de material. Procesul seamănă cu extinderea unei case fără a o părăsi vreodată. Pe suprafața cochiliilor pot fi observate inele de creștere, asemănătoare celor din trunchiul copacilor. Numărând aceste inele, cercetătorii pot estima vârsta animalului.
Longevitate impresionantă
Unele moluște au o longevitate remarcabilă. Scoica Quahog, care trăiește în Oceanul Atlantic, poate depăși 400 de ani. Cel mai celebru exemplar, supranumit Ming, a intrat în Cartea Recordurilor după ce s-a stabilit că avea 507 ani. Descoperită în largul coastelor Islandei în 2006, scoica se născuse în anul 1499, iar vârsta sa a fost determinată prin numărarea inelelor de creștere.
Cochilii folosite de crabi și oameni
Crabii pustnici nu își produc propriul adăpost, ci caută cochilii abandonate în care se mută după fiecare năpârlire. Oamenii folosesc cochilii de mii de ani: în Grecia Antică, cochiliile de stridii erau măcinate pentru curățarea dinților, iar astăzi unele paste de dinți conțin carbonat de calciu. Cochiliile de melc marin au fost transformate în trompete încă din Antichitate, cel mai vechi instrument descoperit având 17.000 de ani.
De ce să nu luăm cochilii de pe plajă
Specialiștii îi îndeamnă pe turiști să lase cochiliile acolo unde le găsesc. Îndepărtarea lor poate accelera erodarea litoralului și poate afecta ecosistemele marine, deoarece numeroase viețuitoare, precum crabii pustnici, depind de aceste cochilii pentru adăpost și supraviețuire. Așa cum spune și vechiul îndemn: lasă în urmă doar urmele pașilor și ia cu tine doar fotografii.
