Misterul „Green Boots” de pe Everest, aproape de rezolvare. Autoritățile indiene plănuiesc recuperarea corpului
Corpul unui alpinist mort în 1996, cunoscut drept „Green Boots” după bocancii săi verzi, ar putea fi recuperat de pe Everest pentru identificare. Autoritățile indiene au anunțat o misiune de recuperare, stârnind dezbateri în comunitatea alpină.
La 8.500 de metri altitudine, pe una dintre cele mai dificile rute către vârful Everest, se află unul dintre cele mai cunoscute repere din alpinismul mondial. Nu este o stâncă sau un marcaj de traseu, ci corpul înghețat al unui alpinist mort în 1996.
Cunoscut sub numele de „Green Boots”, după bocancii săi verde fluorescent, trupul a devenit un punct de orientare pentru mii de alpiniști. Identitatea sa rămâne un mister, scrie Il Post.
Un reper pe creasta nord-estică
„Green Boots” se află într-o adâncitură stâncoasă de pe creasta nord-estică a Everestului, ruta care urcă dinspre Tibet. Mulți alpiniști au folosit acest loc ca reper, anunțând prin radio că au trecut de „Green Boots” sau că s-au adăpostit temporar în aceeași nișă de stâncă.
Pe Everest, astfel de situații nu sunt neobișnuite. Se estimează că aproximativ 200 de persoane care și-au pierdut viața pe munte au rămas acolo, temperaturile de până la minus 50 de grade conservând corpurile timp de decenii.
Ipoteza principală: Tsewang Paljor
Cea mai răspândită ipoteză spune că alpinistul făcea parte dintr-o expediție indiană din 1996 și că ar fi fost Tsewang Paljor, unul dintre cei trei membri ai echipei dispăruți în timpul unei furtuni violente de zăpadă. Argumentul principal este reprezentat de bocancii verzi Koflach pe care acesta îi purta în timpul ascensiunii.
Recent, autoritățile indiene au anunțat intenția de a organiza o misiune de recuperare a corpului pentru a efectua analize și a stabili cu certitudine cine este alpinistul înghețat care a devenit o legendă a Everestului.
Riscuri și controverse în „zona morții”
Anunțul a stârnit numeroase semne de întrebare în comunitatea alpină. La peste 8.000 de metri începe așa-numita „zonă a morții”, unde nivelul redus de oxigen face ca fiecare efort fizic să devină extrem de dificil. Recuperarea unui corp înghețat de aproape 30 de ani presupune riscuri uriașe pentru cei implicați.
Experții atrag atenția că un astfel de corp este greu de transportat, atât din cauza greutății echipamentului, cât și din cauza terenului extrem de dificil. În trecut, unele operațiuni similare au necesitat măsuri drastice pentru a permite coborârea rămășițelor de pe munte.
O dezbatere etică în alpinism
Cazul „Green Boots” readuce în atenție una dintre cele mai sensibile întrebări din alpinismul de mare altitudine: ce este mai important, recuperarea celor dispăruți sau siguranța celor vii? Pentru unii, lăsarea corpurilor pe munte reprezintă o lipsă de respect față de cei care și-au pierdut viața și față de familiile lor. Pentru alții, încercarea de a le recupera poate pune în pericol alte vieți într-un mediu în care orice greșeală poate fi fatală.
După aproape trei decenii, „Green Boots” rămâne nu doar unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale Everestului, ci și o amintire a prețului pe care unii alpiniști îl plătesc în încercarea de a ajunge pe acoperișul lumii.
